Vrânceanca Cristina Tămăslăcaru spune „Sus cu viața” la Sibiu, unde a pus bazele unei afaceri. Spălătoria bio „Nor de Nea”

Auzisem de Cristina de acum câțiva ani, aveam câțiva prieteni comuni pe Facebook și îi mai vedeam așa din postări. Știam că e din Vrancea, că a lucrat în străinătate, s-a întors, a plecat din nou, a revenit și s-a implicat în câteva proiecte. Cel mai cunoscut îmi era cel pentru salvarea satului Alun (satul de marmură). De fapt îmi atrăsese atenția de dinainte: Denisa (cum o știam eu atunci) are suflet de artist și lucra manual bijuterii, genți și haine. Apoi a scris o carte, „Sus cu viața” - cuvinte pe care le folosea de altfel pe Facebook și cu care o identificam. 

Din atâtea „Denise” de pe Facebook reținusem numele de familie, inconfundabil: Tămăslăcaru. Așa că azi, când am văzut un articol despre o Cristina Tămăslăcaru și i-am văzut și poza, mi-am dat seama că e acea „Denisa”, cu creațiile handmade și cu SalvaSat Alun. Ce face azi Cristina? La fel de curajoasă: și-a deschis o afacere și muncește pe rupte. Nu e vorba de bijuterii sau alte creații, ci o spălătorie: „Nor de Nea”. Firește că nu se putea numi altfel afacerea ei.

Am vrut să știu mai multe, așa că ne-am auzit la telefon. Ce face „Fata cu valiza”? (așa cum se autointitulase, din cauză că era într-o permanentă mutare). Cristina era, cum altfel, la spălătorie. Râde la telefon când îi spun „Fata cu valiza”:

„Fata cu valiza e acum fata cu rulota. Iar rulota s-a transformat în oaza mea de liniște. Acolo creez eu, dar din păcate s-a cam dus pe ultimul loc această pasiune. Încerc să îmi fac timp. A fost greu, într-adevăr. Acum am alt drum, s-a schimbat totul”.

Din nou, de pe Facebook, știam că locuise nu doar în câteva orașe diferite din străinătate, ci și la noi în țară. Mi-a confirmat că a stat în București 10 ani, dar și în Cluj, Brașov, Carei... nu mai pune la socoteală localitățile unde a locuit doar câteva luni. Acum e la Sibiu și pare că aici și-a găsit tot ceea ce visase. Chiar și mutatul în Sibiu are o poveste frumoasă: s-a îndrăgostit.

„Noi ne știam de dinainte, logodnicul meu donase pentru SalvaSat, apoi a venit la lansarea cărții mele. Sibiul este o comunitate extraordinară și m-a primit cu brațele deschise, cred că mă simt mai bine chiar decât acasă. Acum pot spune că trăiesc o poveste frumoasă și mi-am găsit sufletul pereche. Importanți suntem noi”, ne spune Cristina Tămăslăcaru.

Trebuie să mărturisesc că e cu totul altfel de cum o percepeam pe Facebook. Așezată, calmă, îmi povestește de „Nor de nea”.

„Acum la început este nebunie, sunt doar eu, pentru că încă nu am angajat pe altcineva. Nu e nici atât de multă cantitate încât să nu mă descurc, așa că eu sunt cea care spală, usucă, calcă. Eu toată viața am muncit să îmi ajut familia, pentru că ai mei nu aveau posibilități. Așa că acum am învățat cum se folosește fiecare aparat, am stat aici și am spălat și călcat lenjeriile noastre. Chiar dacă a durat mai mult, am zis că mai întâi trebuie să fac probă pe lenjeriile noastre, pentru că atunci când clientul e mulțumit, va veni și a doua oară. Dacă e nemulțumit nu îți mai dă o șansă.

De unde această idee? Păi în Sibiu sunt peste 1.000 de apartamente în sistem de Air Bnb, se tot construiesc pensiuni, și exista cerere. Avem prieteni care povesteau ce pățeau cu spălătoriile, că nu li se dădea lenjeria la timp sau li se dădeau prosoape ude... tot felul de astfel de întâmplări. Și m-am gândit, dacă sunt atâtea apartamente care au nevoie, de ce să nu facem noi asta?

Iar acum suntem în a treia săptămână de la deschidere. Nu știam atunci, la început, cât durează... un an de zile a durat până am deschis. Două luni a durat până am găsit spațiul, îmi doream ceva anume, să fie la îndemână, să fie încăpător să aibă loc mașinile de spălat. Și până am găsit mașinile a durat, pentru că le-am luat din toată țara: ba din București, ba din Petroșani...

Uite, ca să fim branșați la curent trifazic am stat 4 luni: am făcut proiect, am avut nevoie de arhitect... e ca și cum ai construi o casă. Apoi autorizația de construcție, avize de la mediu, de la Direcția de Sănătate Publică - astea au durat două, trei luni. Am avut nevoie și de aviz de la Monumente, pentru că suntem într-o zonă istorică, chiar în centrul Sibiului, pe strada Târgu Peștelui.

La noi e 4 lei și jumătate pe kilogram, pentru că e vorba și de locație și de produsele folosite. Alte spălătorii fac poate cu 4 lei cu TVA, însă sunt departe de oraș, până ajungi acolo mai calculezi benzina sau poate te duci cu taxiul”.

După cum scrie în titlu, spălătoria Cristinei folosește produse bio. De ce?

„Am vrut să fie ceva de calitate. Noi folosim produse bio - am găsit o firmă foarte bună de unde luăm detergenți, iar la împachetat folosim hârtie. Am zis să renunțăm la plastic, așa că inclusiv schotch-ul este din hârtie. Și chiar le spunem clienților, dacă vor să recicleze hârtia în care noi le împachetăm prosoapele și lenjeriile, o pot aduce înapoi.

Noi nu avem capacitate mare, nu vrem să fie mult, mult. Spălătoria este destinată doar prosoapelor și lenjeriilor de pat, pentru pensiuni și apartamente Air Bnb. Nu am deschis spălătoria ca să mă îmbogățesc, ci pentru a avea o activitate care să îmi aducă un venit. O luăm încet: să ne plătim chiria și cheltuielile mai întâi. Apoi, dacă mai rămâne ceva, e ok. Și până la urmă ajuți o comunitate, cunoști alți oameni, legi alte prietenii. Nu zic că nu vreau bani, dar nu urmăresc doar profitul. Banii vin și pleacă, în niciun caz nu rămân la tine, circulă. Nu am făcut această afacere ca să fiu sclav, de aceea am și program de luni până vineri, de la 11.00 la 15.00. Dar orarul este pentru perioada în care vin clienții cu marfa și vin să o ia. În rest îmi fac programul în funcție de comenzi”, ne explică Cristina.

 

Adauga comentariu