Vrancea lor

Lucrez de peste 14 ani în presă. Nu, nu e mult, abia am avut timp să învăț că - vorba lui Socrate, știu că nu știu nimic. Dar încerc să învăț, să aflu. Dacă am reușit să răzbesc cât de cât prin domeniul juridic, nimic nu mă mai sperie. Cred că am mai spus că domeniul juridic e un etalon pentru mine. E drept, și acolo sunt uscături, am văzut atâtea în anii ăștia, că nici nu aș avea timp să le pun pe hârtie. Ce nu am văzut însă, decât în extrem de puține cazuri, a fost infatuare. Avocații, procurorii, judecătorii sunt de regulă oameni absolut normali. Nu te privesc de sus, nu fac bășcălie când ești pe lângă subiect. Deși poate ar fi îndreptățiți, pentru că mare parte dintre ei au învățat ani de zile pentru a ajunge unde sunt acum. Și mai învață încă. Dar nu au uitat că, înainte de toate, sunt oameni ca toți ceilalți din jurul lor.

Nu același lucru se întâmplă în administrație, unde infatuarea o văd la tot pasul. Și obediența, semn clar că angjații statului sunt conștienți că aceasta e tot ceea ce au. Școală puțină, cunoștințe în domeniu puține. În schimb, abilitate de a pupa dosuri importante. Abilitatea de a asculta orbește ce zice șeful cel mare. Și, odată cu asta, în micimea minții lor, vine și mândria de a fi sclavul din primărie, consiliu județean sau prefectură. Pentru că, nu-i așa, șeful te-a chemat pe tine să îi umpli sala de ședințe. Șeful te-a pus pe liste în consiliu. Iar asta îți dă dreptul să îi privești pe toți de sus. Uiți că ai probleme penale. Uiți că ești un neica-nimeni și începi să îți privești semenii de sus.

Dar, când vine șeful, te ridici în picioare, dai mâna cu el și nu te mai speli în locul în care te-a atins marele om săptămâni de-a rândul. Lași tot când te cheamă șeful. Eu lucrul ăsta nu îl pot înțelege. Cum nu pot înțelege nici ce caută acești oameni în posturi plătite din banul public. Oameni total nepregătiți și neștiutori pe domeniile lor. Oameni care nu știu să îți răspundă la o simplă întrebare. Oameni care îți spun că trebuie să facă consiliu de administrație pentru a discuta o cerere de acreditare. Și îmi dau seama că, dacă față de jurnaliști se comportă astfel, omul de rând e mâncat din start. Același om de rând care îl votează. Că e tânăr mamă/ că uite, are copii/ că nu a făcut nimic din anul 2000 și până acum, dar va face în anii ce vor urma. Am auzit asta și altele de prea multe ori. Nici nu mai are sens să combați mentalitatea asta de turmă. E soarta pe care și-au votat-o ani de-a rândul. Prefer bula mea, cu oamenii mei inteligenți și deschiși. Dar din păcate, turma asta mi-a votat și mie viitorul și al oamenilor frumoși din jurul meu.

Adauga comentariu