Viața lui Gheorghe Alexianu, vrânceanul care a fost guvernator al Transnistriei. Condamnat pentru crime impotriva umanității, răsplătit din belșug la noi în județ!

Se zice că în țara noastră totul este posibil și se pare că, uneori, zicala aceasta se adeverește. Astfel, Gheorghe Alexianu, vrânceanul născut la Panciu, in anul 1897, cel care a administrat în urmă cu opt decenii un teritoriu de aproximativ 40.000 km patrati, zonă denumită provizoriu Transnistria românescă, a sfârșit în 1946 străpuns de gloante, fiind condamnat de un așa zis Tribunal al Poporului, averea sa fiind confiscată în întregime. După 1990, urmașii au încercat din rasputeri să-l reabiliteze, au ajuns până la Înalta Curte de Casație si Justiție, cu dosarul nr 2679/2/2006 dar, cu toate argumentele lor, nu au reușit acest lucru.

 Alexianu a fost achitat doar pentru razboiul impotriva URSS, nu și pentru celelealte capete de acuzare formulate pe numele său, dintre care cea mai importanta rămâne condamnarea pentru crime impotriva umanitatii. Indiferent de opiniile personale și lăsând la o parte ambițiile, nu putem decât să respectăm o decizie venită de la un for juridic suprem, precum ICCJ. Conform acestei sentințe, urmașii lui Gheorghe Alexianu nu trebuiau sa primească de la Statul Român nicio despagubire pentru fostele proprietați ale înaintașului lor.

Cu toate acestea, în anul 2009, într-un dosar analizat la o instanță locală s-a reconstituit de pe urma fostului Guvernator al Transnistriei nici mai mult nici mai putin decat 183 de ha, din câte se pare preponderent padure, undeva prin partea acoperită cu vegetație forestiră aferentă comunei Straoane. Mai mult decât atât, gura lumii susține că această suprafață ar fi localizată în punctul Aluna, cam pe unde, în urma cu o suta de ani, soldatii români și eroina Ecaterina Teodoroiu își jertfeau viețile pentru ceea ce sărbătorim în aceste zile, adică Centenarul Marii Uniri.
Povestea lui Alexianu a mai fost spusa de câteva ori, dar nu strică să ne-o reamintim, dacă tot a venit vorba despre acest vrâncean controversat.

Gheorghe Alexianu s-a născut în anul 1897, în oraşul Panciu, într-o familie de comercianţi. Pe mama sa o chema Adela, iar pe tatăl său Ovanes Alecsan, român de religie gregoriană, deţinător al unei moşii de aproape 100 de hectare de teren în comuna Străoane. Din grijă pentru educaţia fiilor săi, liceeni la „Unirea”, între anii 1911 şi 1913, Ovanes Alecsan şi-a amanetat moşia către Societatea „Economia din Focşani” pentru a face rost de bani să-şi ţină copiii la şcoală. Moşia este însă confiscată de bancă în anul 1916 pentru neplata datoriei. Ca elev al Liceului „Unirea” din Focşani, între 1907 şi 1915, fostul mare politician Gheorghe Alexianu avea rezultate de excepţie la limba română şi drept constituţional, materie la modă în licee pe acea vreme, dar slab la sport, după cum relevă notele din catalog, din cauza condiţiei fizice precare.

Fostul guvernator al Transnistriei şi-a schimbat numele din Alecsan în Alexianu după anul 1916, atunci când s-a înrolat în armata română. După sfârşitul războiului, Gheorghe Alexianu a revenit în Panciu cu gândul răscumpărării moşiei regretatului său tată.


„Oferă 30.000 de lei pentru răscumpărarea acestei moşii, pierdută de tatăl său, dar Societatea Economia refuză, cerând dublul acestei sume. Neputând suporta o astfel de pretenţie, Alexianu încetează să se mai lupte pentru moşie şi întrerupe orice contact cu ţinutul în care s-a născut, a copilărit şi s-a format”, Ulterior, moşia Muncelul intră în tăvălugul exproprierilor pentru reforma agrară din 1921 şi ajunge, după numeroase lupte în justiţie, din proprietatea Băncii Economia în mâinile localnicilor din Străoane, apoi în patrimoniul Cooperativei de Producţie Locală. Resemnat cu pierderea averii, Gheorghe Alexianu se concentrează pe studii şi urmează cursurile Universităţii de Drept din Bucureşti, la Facultatea de Drept, devenind doctor în ştiinţe juridice, un eminent profesor universitar.

Timp de 11 ani, între 1927 şi 1938, a fost conferenţiar de drept public la Universitatea din Cernăuţi. „Un om de o înaltă ţinută morală şi spirituală, cu o vastă cultură, atât profesională, cât şi generală, care l-a ajutată să străbată ierarhic toate treptele consacrării, ajungând în materia dreptului constituţional un savant de talie internaţională”, spune fiul său, Şerban, într-o carte biografică scrisă în memoria părintelui său. Alexianu a fost coautor al celebrelor Constituţii ale României din anul 1923 şi 1938. Tocmai datorită calităţilor sale profesionale de excepţie este remarcat de regele Carol al II-lea care, în 1938, îl trimite ca rezident regal al Ţinutului Suceava, cu sediul la Cernăuţi.

Guvernator controversat al Transnistriei, Alexianu rămâne în istorie prin faptul că timp de aproape doi ani şi jumătate a reuşit să administreze un teritoriu de aproape 40 000 km pătraţi, respectiv Transnistria, pământul  dintre Nistru si Bug, un teritoriu cât Moldova noastră de azi. Gheorghe Alexianu a fost numit în această funcţie de mareşalul Ion Antonescu, atunci când s-a decis declararea războiului împotriva Uniunii Sovietice. Istoria consemnează că în calitate de reprezentant al Guvernului, Alexianu a ordonat masacrul din noiembrie 1941 asupra evreilor.

Este o pagină neagră din istoria României, pagină care s-a scris după cucerirea Odessei. Pe 22 octombrie 1941, sovieticii au aruncat în aer Comandamentul Militar Român din Odessa, iar zeci de ofiţeri germani şi români au murit atunci, printre care şi comandantul oraşului, generalul Ion Glogojanu. Ca act de răzbunare, autorităţile au hotărât ca zeci de mii de localnici, majoritatea evrei, să fie împuşcaţi, spânzuraţi, arşi de vii. În acest sens există şi o stenogramă a şedinţei Consiliului de Miniştri din 13 noiembrie 1941.

Dl. mareşal Antonescu, conducătorul statului: (…)Rolul diviziei a X-a la Odesa este acela pe care l-am pus: este un organ la dispoziţia administraţiei. Cu Evreii de la Odesa ceea ce s’a întâmplat s’a întâmplat; de acum înainte să se pună regula. Represiunea a fost destul de severă? Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: A fost, domnule mareşal. Dl. mareşal Ion Antonescu, conducătorul statului: Ce înţelegi prin “destul de severă”? Dv. sunteţi cam miloşi cu alţii, nu cu neamul românesc. Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: A fost foarte severă, domnule mareşal. Dl. mareşal Ion Antonescu, conducătorul statului: Am spus să se împuşte câte 200 de Evrei pentru fiecare mort (respectiv 17 ofiţeri, 35 de soldaţi, 9 subofiţeri şi funcţionari civili români ucişi în urma unei explozii produse în clădirea Comandamentului Armatei Române din Odesa) şi 100 de Evrei pentru fiecare rănit. S’a făcut aşa? Dl. prof. Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei: Au fost împuşcaţi şi spânzuraţi pe străzile Odesei", scrie în stenograma şedinţei Consiliului de Miniştri din 13 noiembrie 1941.

 

Scris de Florin Dîrdală, Arhivele Naționale Vrancea

 

Adauga comentariu