Unde sunt prețurile de altădată? Vezi aici cum se trăia în Focșani acum o sută de ani!


 Azi le vedem cu toții. Sunt acceptabile sau nu, în funcție de veniturile și optimismul fiecăruia.  Cum vor fi în viitorul apropiat, vom vedea sau simți în curând cu toții. Depinde de fiecare dintre noi și, mai ales, de ceea ce dorim să achiziționăm.


În trecutul localității noastre au fost perioade interesante din punctul de vedere a prețurilor  după cum urmează: înainte de Primul Război Mondial, când  leul avea  valoare, totul era foarte ieftin. De exemplu, kilogramul de carne costa 1 leu, cel de orez 50 de bani, litrul de ulei și kilogramul de brânză între 1 si 2 lei, o pereche de gâște 5 lei iar una de găini 3 lei.


O sută de ouă le puteai cumpăra cu 5 lei, fasolea și cartofii se vindeau cu prețuri cuprinse între 7 și 10 bani kilogramul, pastrama cu 2,50 de lei kg, ceapa,varza 12 bani kg iar pentru 2 lei puteai băga în traistă o sută de morcovi. Ardeii se dădeau cu 50 de bani kg, usturoiul era până la 90 de bani suta de căpățâni, cafeaua de la 2 la 3 lei kilogramul, orezul de la 45 la 65 de bani/kg iar făina în jur de 40 de bani/kilogram. Deliciosul unt ajungea până la 3 lei pe kg (cel topit), iar laptele nu depășea 30 de bani litrul.


 După prima conflagrație mondială, lucrurile s-au mai schimbat, dar tot nu s-au depășit cotele de alarmă, așa cum s-a intâmplat în România anilor 1990-2005. Aflăm din documente că, de exemplu, kilogramul cărnii de porc ajunsese la 10 lei, cel de berbec la 7 lei, un kilogram de carne de vită se vindea cu 6 sau 8 lei, strugurii cu 2 lei, merele erau 75 de bani, prunele 50 de bani, pepenii un leu, perele între 1 și 2 lei, la fel și piersicele.


O sută de nuci valora doi lei, slănina 14 lei, untura 22 de lei, urda 10 lei, telemeaua și brânza 12 lei, cașcavalul 18 lei, laptele în jur de un leu, dacaâă era prins sau dulce, dar laptele de putină era la fel ca smântâna, adică 6 lei. Untul pornea de la 15 lei cel proaspăt, până la 26 de lei pe kg cel topit.  O gâscă mare ajunsese la 20 de lei bucata, o rață 15 lei, o găină era 12 lei, un pui mare 8 lei iar un ou 50 de bani.


Pastrama de vacă ajungea până la 24 de lei kilogramul iar cea de oaie 20 de lei. Pâinea de un kilogram ( i se  zicea coilici) se achiziționa cu 4 lei, franzela cu 3,50 lei , fără tărâțe 1,50 lei  și cu tărâțe 1,25 lei. Din categoria legumelelor, vânăta mare era 50 de bani bucata, o sută de ardei grași valora 3 lei iar cei lungi 2 lei. Se cerea 75 de bani pe kilogramul de cartofi, un leu pe cel de fasole, morcovii erau 2 lei kg, țelina și pătrunjelul se vindeau cu 3 lei, lintea cu 5 lei, prazul cu 2, 25 lei.


Pe vremea aceea, o prăjitură costa 1,50 lei, cafeaua un leu, sifonul 1, 50 lei cel mare și 75 de bani  cel mic. O banală lămâie costa un leu dar se dădea și 25 de lei pe kg de mezel, pe cel de sibiu 32 de lei iar litrul de oțet costa 5 lei. Mălaiul se comercializa cu 1-2 lei pe kilogram și grâul cu 1 leu. Un geam costa 56 de lei metrul, se cerea 18 lei pe litrul de uleiul din floarea soarelui, porția  de înghețată se lua cu 2 lei, cozonacul se plătea cu 12 lei kilogramul, o pereche de ghete se putea achiziționa cu 140 sau 200 de lei, în functie de calitate, iar una de pantofii de damă -  170 de lei.


Un pahar costa 2 lei, cea mai scumpă căciulă neagră de astrahan costa 130 de lei iar cea mai ieftină, cea țărănească, 25 de lei. Benzina era, atenție, un leu litrul, varul 50 de bani, iar mangalul 75 de bani kg. La birt un borș costa 1,60, o ciorbă de vacă 2 lei, o friptură între 3 si 6 lei, în functie de carne, mititeii erau 75 de bani bucata, șprițul 1 leu și vinul 2 lei litrul etc.


 Înainte de Primul Război, între războaie, în vremea regimului comunist sau după 1990, toate acestea sunt epoci diferite cu nevoi specifice și ar fi fost imposibil să aflăm mai multe asemănări decât deosebiri. În trecut nu se cumpărau autoturisme, azi nu se mai cumpără trăsuri, iar caii și vacile, în prezent, nu mai prezintă interesul pe care-l aveau în trecut.  


Pe vremea conducătorului mult iubit, Nicolae Ceaușescu, nu prea mai găseai ce să cumperi. Astăzi, lumea se laudă că nu o ducea tocmai rău deși la Revoluție nu-l mai aveau la inimă pe dictator. După 1990, treburile au mers cam așa cum le știm fiecare, cu o piață inundată de produse dintre cele mai diverse, pe care le-am fi cumpărat cu totul,  dacă ar fi stat în puterile  noastre financiare.  În prezent nu se întrevede nici fericirea absolută, nici o mulțumire deplină, dar să zicem mersi pentru că se putea și mai rău.

 

Florin Dîrdală - Arhivele Naționale Vrancea

Sursa Foto: Colecția Petru Mincu

     

 

Adauga comentariu