Unde sunt filantropii Focșanilor de altădată?


Fie ei putneni,focșăneni sau din alte județe, pe vremuri, unii dintre românii înstăriți ințelegeau în alt mod societatea și nevoile ei. În orașul nostru, Pastia își dăruia până și ultimul bănuț pentru a se construi doua edificii remarcabile pe care le privim cu admirație chiar și acum, in prezent. Elias, bogatul moșier de la Sascut, înzestra Academia Româna și spitalul din capitală, care-i poartă numele, cu numeroase pamânturi arabile sau acoperite cu pădure, pentru ca aceste doua instituții de maximă utilitate publică să prospere în menirea pe care le-au conferit- o fondatorii lor.

La începutul secolului XX, tatăl primului nostru olimpic, Alexandru Plagino, a donat Primăriei orașului Focșani casele, curtea, grădina și toate imprejurimile din strada Pruncu, astăzi Ana Ipătescu, cu condiţia ca municipalitatea să nu înstrăineze niciodată  acest bun și să inaugureze aici o școala de meserii. 


Perioada aceasta este bogată în acte filantropice. În anul 1902, Iacob Missir cedează un teren pentru deschiderea unei străzi care să lege Bulevardul Gării de strada Magazia Gării, scutind astfel primăria de plata unor despagubiri semnificative. Şirul faptelor alese continuă cu actul de donaţie  în favoarea primăriei, document  prin care Polixenia Georgescu cedează în mod gratuit un teren în suprafaţă de 1.000 metri pătrați în vederea  prelungirii străzii Robescu, pe vremuri stradă situată in faţa Capelei Militare până în strada Știrbei voda, zona fostei autogări a oraşului.


Un alt suflet mare este şi Teodor Constantinide care, prin testamentul său depus la Tribunalul Putna, a lăsat acestui oraş, în anul 1919 , în afara sumei de 4.000 lei, un imobil compus din casă şi curte situat în strada Gregoriană, în apropierea parcului Bălcescu, în suprafaţă de 1.000 metri pătrați, cu obligaţia oraşului de a nu-l înstrăina în veci şi de a construi aici un azil pentru săraci. Un alt imobil situat în strada Coteşti a fost donat de aceeaşi persoană generoasă, sub condiţia ca Primăria oraşului Focşani să-l vândă la licitaţie, iar din sumele obţinute să cumpere cărţi şi îmbrăcăminte pentru elevii săraci dar silitori care învățau la şcolile primare din oraş. În schimbul acestor beneficii, Teodor Constantinide solicită oraşului ca o mică parte a venitului ce va rezulta din administrarea sumelor lăsate localităţii să fie cheltuită pentru ţinerea anuală a unui mic parastas la mormântul său.


Generalul I. Raşcu, comandant al Corpului 7 Armată şi Inspector General al Geniului, a fost om cu inima şi fapta alături de cei aflaţi în neputinţă în timpul Primului Război Mondial și, în vederea înfiinţării unui spital de copii în oraşul Focşani, a lăsat toate acţiunile deţinute la băncile din oraş. În 1926, din dorinţa de a contribui la cultura şi educaţia copiilor din acest oraş, Dumitru D. Sandu a donat Primăriei oraşului Focşani 4.000 metri pătrați, teren situat în strada Plagino, zona fostei Autogări, cu condiţia ca autorităţile locale să construiască aici o şcoală primară.


În dorinţa de a contribui la o frumoasă operă de asistenţă socială, în anul 1929, Teodor Cincu a donat Primăriei Focşani aproape 5 hectare de teren din moşia Vităneşti, astăzi comuna Boloteşti, cu scopul executării lucrărilor necesare captării apei şi instalării de conducte. Ca o  obligaţie specială pentru primărie, filantropul a cerut administrației locale să construiască pe acest teren o fântână publică, să nu dea o alta destinaţie acestui loc, ba chiar să nu taie sub nici un pretext pădurea aflată pe terenul donat.

Un alt gest formidabil s-a petrecut la Focsani în anul 1919, atunci când o vestită familie boierească a decis să doneze Primăriei Brăila mai bine de 1.000 pogoane. Nu a vrut să lase această avere Primăriei Focșani întrucât proprietarul era legat sufletește de județul Braila, acolo unde avea conacul și numeroase pământuri. Dintre cele 500 de hectare, mai bine de 400 erau alcătuite din padurea Hagiu, situată în trecut pe raza comunelor Clipicești și Găgești, astăzi fiind localizate cu siguranță în jurisdicția administrativ -teritorială a comunei Bolotești, pe versanțul nordic al  Magurii Odobeștilor. Suprafața de teren nu a fost retrocedată încă fostului proprietar și acest lucru trebuie totuși îndreptat, dacă se cade cumva de acord că ultima dorință a unui muribund de altădată, fie el și boier, este sau nu lege.

 

Florin Dîrdală - Arhivele Naționale Vrancea

 

Adauga comentariu