Un motiv plauzibil pentru care serbăm 24 ianuarie la ora 13.00 și nu la ora 11.00

După cum, deja, a aflat toată lumea, Instituția Prefectului Județului Vrancea a sucit ora la care urmau să aibă loc în Piața Unirii manifestările dedicate zilei de 24 ianuarie. Inițial, aceasta fusese bătută în cuie pentru ora 11.00, însă, la o săptămână distanță (21 ianuarie), prefectul s-a răzgândit și a fixat-o la ora 13.00.


Prin intermediul unui comunicat de presă, prefectura justifica această schimbare prin grija față de cetățenii care ar fi dorit să ia parte atât la Te Deum-ul de la catedrală, organizat la ora 11.00, cât și la evenimentele din Piața Unirii.


Așa cum se știe, între prefectură, pe de o parte și primărie plus consiliul județean, pe de altă parte, avusese loc un schimb de scrisorele în care administrațiile locale acuzau prefectul de o așa-zisă confiscare a evenimentului de către Gheorghiță Berbece, în folosul propriei imagini.


Care să fie, totuși, cauza acestei schimbări de plan? Nu credem că noului prefect îi pasă atât de mult de opinia reprezentanților celor două administrații, atât timp cât acolo, sus, cineva îi asigură spatele. Nu suntem de părere nici că organizarea unui Te Deum chiar la ora la care ar fi trebuit să înceapă manifestările ar fi lăsat ziua de 24 ianuarie fără spectatori. Este adevărat că zeci, poate o sută și ceva de buni credincioși ar fi mers să-l vadă pe ÎPS Ciprian tămâind atmosfera la catedrală, dar majoritatea cetățenilor și-ar fi îndreptat pașii către Piața Unirii. Și totuși...


Gurile rele spun că evenimentul a fost relocat în timp (nu și spațiu) din cauza (ori datorită) unui talentat scriitor din rândul liberalilor vrânceni, Eduard Lambrino. Această stea în ascensiune a literaturii vrâncene a hotărât să-și lanseze cea de a doua carte – „Nicolae N. Săveanu (1866 – 1952) chiar la ora 11.00 trecute, fix! În ciuda încercărilor unora și altora de a-l face pe ilustrul scriitor să schimbe ora lansării, acesta s-a dovedit neclintit ca o stâncă.

Poate și pentru că numai puțin iluștrilor invitați, politici și de altă natură, li s-a comunicat o anumită oră, ori poate pentru că scosese deja invitațiile. N-avem de unde ști!


Până la urmă se pare că Gheorghiță Berbece a dat un pas înapoi, ieșind astfel din zodie, și a făcut hatârul talentatului mânuitor de pană, colegului Eduard Lambrino. De altminteri, acesta nu se află la prima sa tentativă literară. Pe 16 decembrie 2010, pe când se puneau bazele USL, el și-a lansat la Muzeul Vrancei volumul „130 de ani de istorie liberală în Vrancea” într-o altă distinsă companie. Îi urăm succes tânărului scriitor și la mai multe volume, de ce nu, memorialistice!

Adauga comentariu