Soveja - cea mai ozonată, oxigenată sau ruinată staţiune din Europa?

Cine o fi atribuit acestei localităţi renumele de cea mai ozonată staţiune sau cu cel mai ozonat aer din Europa nu a nimerit-o deloc. Această prostie a fost preluată aproape de toate sursele care încurajează turismul local, fără o minimă documentare, pentru că, dacă autorii lor s-ar fi interesat cât de cât, ar fi aflat în primul rand, conform Wikipedia, că ozonul este a doua formă alotropică a oxigenului, fiind constituit din trei atomi ai acestuia. Formula sa chimică este O3. Molecula sa este instabilă şi se descompune după un timp scurt în oxigen diatomic. El este un oxidant puternic din care cauză este dăunător omului, producând dureri de cap, fiind iritant, caustic al mucoaselor respiratorii.

De asemenea, sunt câţiva forumişti oneşti care au sesizat inepţia, dar nu i-a băgat nimeni în seamă. Iată ce zicea unul denumit Ciucinciu Tiberius: „Într-adevar Soveja este superbă şi toate cele, dar dacă vă apucaţi să ziceţi că e cea mai "ozonată" atunci îi faceţi reclamă foarte proastă, doar din cauza faptului că ozonul este un poluant toxic. Ozonul este bun doar în troposferă, în straturile superioare ale atmosferei protejând anumite frecvenţe de UV. Interesaţi-vă despre toxicitatea ozonului asupra sistemului respirator şi cum expunerea provoacă astm, bronşită, manelism şi moarte prematură. Aveţi grijă ce cuvinte folosiţi, asta e inacceptabil, indiferent dacă majoritatea consideră ozonul un fel de elixir al vieţii sau un revigorant de vacanţă. Sincer și personal, nu cred că Soveja are cel mai ozonat aer, e o zonă foarte împădurită, destul de departe de ariile industriale, deci aerul e curat de noxe, particulaţii şi mai ales ozon”.

Cu sau fără această  însuşire, staţiunea este, din  păcate, departe de ceea ce ar trebui sau de ceea ce a fost în trecut. Povestea ei este, cam la fel, prezentată  peste tot. Pe la 1870, un negustor de stofă şi pânzeturi din Focşani este sfătuit să facă pe timpul verii „cură de aer” la Soveja pentru a-și vindeca boala de plămâni. Treptat, clientela terapiei cu ozon în pădurile sovejene se extinde şi cum, pe vremea aceea, Soveja nu era încă staţiune, negustori, funcţionari, meşteşugari şi alţi reprezentanţi ai clasei medii citadine veneau să stea în gazdă la săteni pe timpul verii. În 1901, prefectul judeţului Putna a obţinut de la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor aprobare să construiască în partea de vest a satului, înspre Lepşa, un mic hotel de lemn cu un cazino alături. Câţiva ani mai târziu, drumul către Soveja putea fi parcurs şi cu trenul datorită construirii unei căi ferate de către o societate forestieră. Trenul forestier avea un vagon de călători care aducea turişti şi transporta localnici către Focşani şi Mărăşeşti.

În 1948 staţiunea este naţionalizată, cu toate vilele, hotelurile, parcul şi cazinoul. Urmează o perioadă de decădere, după care staţiunea redevine populară prin construcţia unor noi vile şi hoteluri din preocuparea noului regim pentru relaxarea membrilor de sindicat şi a oamenilor muncii. Dupăa 1989 staţiunea decade treptat, imobilele ajungând în ruină.

Aceasta este varianta pe scurt a ceea ce trebuia să fie nu doar Perla Vrancei, ci şi Plămânul de oţel al regiunii. În prezent sunt câteva încercări de revitalizare a zonei, pornite fie la iniţiativa autorităţilor locale, fie a celor judeţene, dar mai este, vorba aceea,  mult până departe, şi din păcate, unii dintre concetăţenii noştri nu mai au timp sau răbdare să aştepte. În ceea ce priveşte promovarea staţiunii, strategia ar trebui regândită, renunţându-se la stupida caracteristică de „cea mai ozonată”, care ar trebui înlocuită cu, de exemplu, cea mai serioasă, importantă sau ceva de acest gen.

Autor: Florin Dîrdală (Arhivele Naționale Vrancea)

Adauga comentariu