Sfânta chiloțăreală

Vreau să vă povestesc despre weekendul meu. Weekendul meu liber, care a început vineri după-amiază, când m-am apucat de lucrat la un subiect. O anchetă așa cum îmi place mie: când văd acte, date, nume, nici nu mai contează altceva. Că e noapte, zi, sau weekend liber. Tot vineri, dar pe seară, am aflat despre un alt subiect. Nu a mai contat că a doua zi era sâmbătă, am fost prin pădurile unde te bușește plânsul instant când vezi cât s-a tăiat. Am filmat, am făcut poze, am umblat fără apă - ziua pe o căldură îngrozitoare, seara pe frig. Prin noroaie am urcat dealuri, am sărit peste copacii doborâți. Am mâncat flori de salcâm să îmi treacă foamea și setea îngrozitoare. Și nu a contat. Nu am ce regreta, nu îmi pare rău că am făcut asta. Pentru că, la sfârșitul zilei, am știut că am făcut ceva. Ceva pentru fiecare dintre noi. E imposibil să nu îți pese.

Și acum să punem în oglindă: Sâmbătă noapte a apărut articolul despre directorul de școală. Nebunia de pe lume, accesări, comentarii, shareuri. Duminică au apărut anchetele mele. Cel cu tăierile „la ras” avea poze sugestive, video. Dar cei care citesc în weekend au preferat alt tip de poze. Alea unde sperau să vadă o bucată de..., sau de... Pentru că la mare căutare e chiloțăreala. Altfel nu îmi explic cum a fost posibil ca articolul respectiv să fie citit de aproape un sfert din populația Focșaniului, iar apoi acești oameni au început să împroaște cu noroi. Nu, nu am scris acel articol pentru vizualizări, pentru faimă. Acel articol a apărut pentru că este un subiect de presă, o problemă de interes. Iar cei care consideră că nu este nimic grav ce se întâmplă acolo mă fac să ajung la concluzia că ne-am pierdut de tot busola. Busolele de fapt: morală și legală.

Nu am să mă apuc acum să explic ce e în neregulă. Cei care au dat click și au comentat sugestiv, oricum nu ar înțelege. Nu, nu urmărim traficul. Nu urmărim să distrugem destine, nu urmărim scandalul. Dar acolo e ceva grav. Eu nu vreau să îmi trimit copilul la școală și să am astfel de surprize. Chiar dacă ulterior ar ajunge președinte al Franței. Și vom scrie în continuare anchete, pentru o mână de oameni care sunt interesați de lucruri serioase. Și da, vom continua să scriem și despre subiecte precum cel din Liceul de Arte. Pentru că despre asta este jurnalismul.

Adauga comentariu