Seara în care am realizat că Oprișan este cea mai bună variantă pentru județul Vrancea

Aseară mă uitam la teveu la știri or something, că nu sunt sătulă de urmărit toată ziua subiecte și de ascultat inepții, când am văzut anumiți oameni pe sticlă și am avut brusc o revelație: măi, Marian Oprișan este tot ceea ce poate fi mai bun pentru Vrancea. Din discuțiile ulterioare această părere mi-a fost întărită, ba chiar recomandată.

Posibil că mulți gândesc asta, ba chiar au convingerea fermă că acesta este adevărul, după imaginea de mai jos:

Cel din spatele Vioricăi Dăncilă (care nu e Fifor), e un om pe care îl știu destul de bine. Șeful meu, Liviu (și Doru Alin) Alexa. Șoc și groază: Alexa tatuatul, Alexa cel cu limbaj licențios este noul președinte al PSD Cluj. Așa, și?

Cunosc o mulțime de oameni din toate formațiunile politice. Unii sunt oameni mișto, indiferent de culoarea politică. Cred că toți putem spune asta: avem cel puțin un om pe care îl apreciem dincolo de „înregimentare”. Am oameni care îmi sunt prieteni de dinainte de a intra în politică. Îi iau ca atare. Poate nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă în partidul din care fac parte. Poate nu le împărtășesc opiniile. Dar atât timp cât ne putem respecta reciproc cred că putem merge mai departe. Că nu pot trece peste impostură, asta e altceva.

Aseară nu m-am uitat la TV. Sau poate mă uitam, dar probabil la filme/ seriale. Sau pur și simplu în fundal rula vreo emisiune, nu mai știu. Cert este că în spațiul meu personal foarte rar mă uit la știri. Cu toate acestea, aproape instant, concomitent cu ceea ce se întâmpla la TV, breaking news despre care eu n-aveam habar, au început mesajele pe Facebook. Linkuri cu articole, capturi de ecran. Să mint să spun că nu știam? Știam de dinainte - pur întâmplător, dar chiar dacă nu aș fi știut nu m-ar fi afectat. Singura mea reacție a fost să râd. Da, lovitură. Dar nu pentru mine. Oricum am trecut de mult de faza în care mă agitam pentru astfel de lucruri.

Pur și simplu nu e treaba mea ce face Liviu Alexa, mai ales că opțiunea sa politică nu a influențat niciodată modul în care am abordat eu știrile în Vrancea. Nu sunt om politic și pot spune cu o precizie de aproape 100% că nu voi fi niciodată. Sunt jurnalist. Misiunea mea (a noastră, a celor din rețeaua Presa Bună creată de Liviu) este simplă: urmăriți administrațiile locale/ județene. Instituțiile statului. Urmăriți banii, rupeți pe genunchi când e cazul, lăudați dacă este ceva notabil. Pe cine? Cine merită! Și cam atât. Nu pot garanta ce va fi mai departe, pentru că nu pot garanta nici pentru mine. După cum am mai spus, chiar și în ceea ce mă privește au fost momente când am votat PSD într-un fel sau altul. A cui e treaba cu cine votez eu? A cui e treaba că am ales să semnez pe liste care nu sunt ale PSD, că am pus ștampila și voi continua să o pun pe căsuțe unde nu sunt trandafiri?

Ce mi-a recomandat Liviu aseară? Nimic, pentru că nu era cazul. I-am scris niște chestii, mi-a răspuns și cam atât. Chiar dacă nu aș fi știut ce urma să se întâmple nu m-aș fi agitat foarte tare. Am și dormit liniștită. M-am trezit cu gândul că în ciuda a ceea ce se întâmplă în PSD Cluj, județul meu e în continuare unul roșu, aproape de la un capăt la altul. Și că nimic nu merge bine. Că suntem într-un pol de sărăcie lucie, în ciuda promisiunilor permanente făcute de șeful PSD Vrancea. De aceea n-ar fi rău să mai sap după niște contracte și combinații. Să îmi fac treaba pentru care sunt plătită, cum ar veni.

Adauga comentariu