Se consumă doar ceea ce se produce: intoxicare politică

Oricine, conectat la Internet, poate să obțină toată informația de care are nevoie și, mai ales, să se debaraseze de cea de care nu are nevoie – adică aşa ar fi normal, ca cel care citeşte, aude sau priveşte să aibă capacitatea de a recunoaşte dacă are parte de un comunicat de presă, un mic dejun cu presa, de non-știri sau simple intoxicări. Căci doar trebuie urmărită sursa informaţiei şi se vede cum peste 80% dintre materialele pe care mass media le vântură în spaţiul public au ca origine un comunicat de presă sau o conferinţă de presă (65,58%), restul, 16,98%, fiind preluări de la agenţii, adică tot comunicate şi conferinţe de presă. Abia 16,58% mai reprezintă muncă proprie de jurnalism dedicat, cinstit, în România. Atunci când agenda politică este făcută prin “evenimente de presă”, de ce să ne mirăm că se consumă doar ceea ce se produce: intoxicare politică? Mizerabilă cu adevărat este complicitatea celor care susţin că produc mass media şi participarea activă la această intoxicare. În rest, trebuie să le plângem de milă consumatorilor care nu mai văd informaţia din cauza informărilor? Şi care-şi modelează idoli din cuvintele care li se aruncă ca osicioarele sub nas, fără să mai vrea să vadă adevărul?

Un exemplu rapid: în martie 2015, DNA frunzărea pe repede-înainte un dosar de fraudare a vreo 100 de milioane de euro, fonduri europene, de către Societatea Apă-Canal Sibiu. Nu vă sună cunoscut? Nu mă miră. Doar memoria românilor trebuie permanent udată cu amintiri (că uită de la mâna cu ștampila până la gura cu care pupă moaștele).

Deci, avem aşa: început de an cu prezidenţiabile şi euruparlavramentare. DNA buchisind, pas cu pas, dintr-un dosărel de viitor prezidenţiabil. Căci vorbim despre societatea în care Klaun Ciolannis era în AGA în momentul în care s-a făcut acest șmen de 100 de milioane de euro. Silabisiți și dumneavoastră cu vocea sa gravă de profesor care explică ceva, indiferent ce: o-su-tă-de-mi-liii-oaaa-ne-de-euuuu-ro-şmeeen.

Aţi mai auzit râgâindu-se ceva în public cu privire la acest dosar? Că eu nu, deşi am ciulit atent urechea. E posibil să auzim doar când “Sistemul” se va sătura să se mai joace de-a Klaus Iohannis şi numai dacă acesta "n-a fost cuminte".

Dar ceea ce vreau eu să vă aduc la cunoştinţă (că până la conştienţă mai va să fie cale lungă), să vă reîmprospătez memoria sunt două aspecte din anul respective, 2015, în care Klaus Iohannis încă mai ştia să facă diferenţa dintre concedii şi vacanţe.

ASPECTUL CU NUMĂRUL UNU: știrea în sine. "Reprezentanta Passavant Roediger SRL, Simona Mariana Luther, a fost reţinută de procurorii DNA, alături de alte persoane pentru fraudarea fondurilor europene alocate intre anii 2011-2014 societăţii “Apă Canal” Sibiu SA, unde fostul primar al Sibiului, Klaus Iohannis a fost reprezentant în AGA, scria România Liberă - care preciza că fostul primar "nu ar avea nici o implicare în fraude, potrivit unor surse judiciare". Viitorul preşedinte decorativ al României a fost reprezentant al municipiului în AGA SC Apă Canal SA Sibiu şi a fost declarat incompatibil, din acest motiv, de către Agenţia Naţională de Integritate. Dar, în ianuarie 2015, odată ce primarul a devenit speranţa de preşedinte a vreunuia dintre grupările care-şi dau acum la gioale arestându-şi sponsorii, sursele de bani şi puşculiţele, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că "nu a fost în incompatibilitate."

Normal, cum să-l declare incompatibil "Sistemul"?

ASPECTUL CU NUMĂRUL DOI pe care-l subliniez este tăcerea totală din presa vremii încă de atunci şi până acum – presa aia quality, care face #Rezistenţă din toate poziţiile, cea care dă pe dinafară de la atâta deontologie-n plic, pressssa, bă, aia "dă Capitală".

Ia faceţi un exerciţiu de imaginaţie să puneţi în locul Klaunului un duşman al Unităţii Militare Mass Media. Cum s-ar mai fi târât pe burta scrisului cu spume înfierătoare la condei toţi civilii din presă...

Adauga comentariu