Reclamele de altădată

Se zice că reclama este sufletul comerțului și poate că așa este, altfel  nu se mai oboseau focșănenii de odinioară să-și facă cât mai multă reclamă în ziarele timpului. Astfel găsim în Luptătorul, ziar editat la Focșani în 1882, despre Excelenta Bere de Martie cu următorul cuprins: „subsemnatul, client al fabricei de bere cu abur a dlui Iosif Plol din Galați, vin a recomanda tuturor aceloru ce odinioară au cunoscut această fabrică, că acum totul s-a schimbat și fabrica de bere care poate concura cu orice bere fabricată în țară prin plăcutul său gust, căci berea ce am luat-o acum de la ea este foarte excelentă, mulțumindu-se toți consumatorii de bere. Atrag atențiunea tuturor acelor debitanți de bere să ia din fabrica dlui Plol și sigur sunt că vor rămânea multumiți”.

Urmează N Stef. Nicolau cu al său „ARMĂSAR MOȚOC, roib închis, pur sânge de 5 ani născut din dervișu, armăsar arab, cel mai renumitu reproducătoru de la Nucetu și din Surprise, iapă engleză din herghelia dlui N. Fleva, care va face montă pentru prețul de 40 de franci de fiecare iapă. Înscrierile și informațiunile se pot lua în toate zilele la grajdul din Focșani”.

La Restaurantul PARISIAN, mutat în casele din str Cuza Vodă, lângă Poștă, „pe lângă mâncările și beuturile cele mai alese, va fi și diferite distracțiuni precum popici, caffe, concerte, localul fiind bine aranjat, iar familiile pot asista fără nici o jenă, spectaculele fiind cuviincioase”.

Unul dintre anunțurile cele mai interesante vine de la un avocat local - I. G. Ciurea, care „luând această profesiune mă însărcinez cu apărarea tuturor cauzelor înaintea instanțelor judiciare și administrative din țară, cu facerea actelor de notariat etc. Persoanele care vor intenta proces, cu act de pauperitate (sărăcie), fiind de competența Tribunalului și a Curții locale, le voi apăra gratis”. Douăzeci de ani mai târziu, în 1904 - conform Ecoului Vrancei, aflăm că dna Anna Novak, „profesoară de piano și de limbele franceză și germane fac cunoscut că după o absență de 1 an de zile m-am stabilit din nou la Focșani și cred că după bunele rezultate ce am dat și mai înainte, Onor Public va binevoi a lua notă de aceasta”. Ceasornicaria la Iulius, „unicul magazin de ceasornicărie și bijuterie care vinde cu prețuri nemaiauzit de eftine. Garantez pe timp de un an mersul regulat oricărui ceasornic reparat în magazinul meu”.

Damele nu erau nici ele uitate și nici chiar domnii atenți cu imaginea lor: atât Iacob Sugiu cât și I. M. Victor ofereau la două stabilimente „servicii asortate cu parfumerii franceze și engleze și articole de fantezie pentru toiletă”. La BAZAR-ul din Focșani se găseau „gramofoane si grafofoane care vorbesc, râd și cântă românesce și în alte limbi reproducând foarte natural vocea omenească, lăutari, musici militare cu prețuri de la 12 la 90 de lei dar și suluri și plăci cu respectivele partituri, de la la 1 leu până la 6 lei”.

La mare căutare trebuiau să fie și armele de foc, dacă un T. Mincu, „retras din serviciul Armatei aduce la cunoștința publică că a deschis un magazin de arme de vânătoare, revolvere și pistoale de toate sistemele având o tragere precisă și solid construite precum accesorii din cele mai renumite fabrici cu următorele precizări - Mă oblig a primi fără a face vreo dificultate obiectelor ce n-ar corespunde dorințelor clienților, rambursând imediat banii. Aceasta este cea mai mare garanție ce o pot acorda clienților mei ca meseriaș specialist și cunoscător în această materie fiind sigur de soliditatea și precisiunea oricărei arme. Cu această ocazie îmi permit a atrage atențiunea Onor Public să se ferească de a cumpăra vreo armă de la alți negustori care se îndeletnicesc și cu vânzarea lor și care habar nu au de ce anume condițiuni trebuie să îndeplinească aceste guri de foc, dacă este sau nu construită după toate cerințele tehnice, din care cauză se creiază multe neajunsuri și chiar pericole etc etc”.

Reclamele de azi le stim cu toții, unele fiind chiar drăguțe, dar parcă le lipsește parfumul de odinioară și eleganța de pe vremuri. Dar, în fine, ne mulțumim cu ce avem.

Florin Dîrdală - Arhivele Naționale Vrancea

Adauga comentariu