În punctul zero al Focșaniului, Piața Unirii, vechiul oraș continuă să „respire”

Înaintea cercetărilor pe care le-am trimis noi în 2008 – 2009, s-au mai făcut niște cercetări de suprafață și în 1975 care au dus la descoperirea a cinci vase ceramice (pușculiță și strachină), secolele XVII – XIX, aflate în expoziția muzeului.


După cercetările din 1975 au urmat cele din 1977, efectuate tot la suprafață, prilej cu care au fost găsite 13 tipuri de vase (amfore, sfeșnice, vase pahar, pahare, cănițe etc). Cercetările cele mai importante pentru Piața Unirii și Grădina Publică au avut loc între 2008 – 2009, atunci când s-a derulat celebra reabilitare a zonei Pieții Unirii.


Pe lângă ce și-au propus inițial, arheologii au descoperit mult mai multe vestigii. Ei avuseseră în vedere delimitarea spațiului mănăstiresc și a zidului de incintă, care nu se știa exact până unde ține. De asemenea, în primă fază, s-a urmărit delimitarea curții bisericești și a grădinii. În urma săpăturilor, urmărind schița istoricului Dumitru Caian s-a dat de urma zidului de incintă, s-a descoperit fântâna, a fost puse în evidență turnurile de apărare, în cele patru colțuri, cârciuma, pe locul unde este astăzi Ateneul Popular, cimitirul (sec. XVIII – XIX), s-a delimitat grădina.


„Cu ocazia săpăturilor, la fundație și pe zidul de incintă, s-au observat foarte clar urmele marelui cutremur din 1854. Pe latura sudică, dar și pe cea nordică, se puteau vedea crăpături mari, bine delimitate. Mai mult mult, fără să știm pe unde mergea conducta de olane ce alimenta orașul cu apă (sec XVII), am găsit-o, ba am descoperit și căminele de îmbinare de unde plecau ramificațiile”, ne-a explicat muzeograful Emilia Apostu.


Cu aceeași ocazie, specialiștii de la Muzeul Vrancei au scos în evidență faptul că turnurile mănăstirii erau atît de apărare cât și de refugiu. Practic, toate documentele și studiile cunoscute au fost completate cu informații noi.


„După ce a fost pusă în evidență, modul în care s-a configurat arealul mănăstiresc a stârnit uimirea arheologilor. Partea nordică, ridicată înspre Moldova,era distrusă până la fundație, ca și cum cineva a încercat să șteargă de pe suprafața pământului orice urmă de zid, în timp ce partea sudică era neatinsă, exact zona chiliilor”, și-a amintit Emilia Apostu.


Specialiștii au mai fost uimiți de înălțimea (peste 6 metri) și grosimea (1,5 metri) zidurilor care înconjurau complexul mănăstiresc, ridicate după asemănarea vechilor cetăți de apărare. De asemenea, s-a constatat că fundațiile au fost extrem de solide, formate din bolovani de râu cu amestec de mortar.


Biserica „Sf. Ioan” se află în mijlocul Pieții Unirii, punctul zero și cel mai reprezentativ al orașului Focșani. Complexul mănăstiresc a fost ridicat între 1661 și 1664, în timpul domniei lui Grigore Ghica, iar săpăturile arheologice au scos la suprafață vestigiile unor vremuri demult apuse dar nu mai puțin importante pentru istoria acestor meleaguri.


În urma săpăturilor au fost descoperite obiecte din ceramică, din fier și sticlă, fragmente din vechea construcție, monede (turcești mai ales) și multe altele, cum ar fi zecile de pipe de toate formele și mărimile. Toate acestea scot în relief relațiile comercile înfloritoare dintre cele două țări române.


                        

 

Adauga comentariu