Poveștile unui matelot de cursă lungă transformat într-un antreprenor de succes: „căpitanul” Paco Supermarkets, Feliciu Paraschiv

După ce a străbătut mările și oceanele lumii, ca un adevărat lup de mare, Feliciu Paraschiv a ancorat definitiv la țărm unde s-a dedicat adevăratei sale chemări: antreprenoriatul. A început afacerea cu șapte mii de dolari, bani din care a reușit să-și cumpere primul magazin cu o suprafață ce depășea cu puțin 50 de metri pătrați. Acum, Feliciu Paraschiv deține poate cea mai mare rețea de magazine alimentare din Vrancea, 12 la număr. Chiar dacă și acum mai visează marea, fostul matelot nu crede că s-ar mai îmbarca. Acum, tot timpul său este dedicat celeilalte pasiuni din copilărie, afacerile.

Reporter: Cine este și de unde vine Feliciu Paraschiv?


Ing. Feliciu Paraschiv: Feliciu Paraschiv vine de peste mări și țări pentru că a terminat Liceul de Marină din Galați și apoi Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân” din Constanța, în 1989. După asta a navigat ca ofițer de cursă lungă ani buni. Ei, la un moment dat am spus stop, hai acasă. Am navigat 7 ani pe cargouri comerciale în Europa, Africa dar mai ales în zona Asiei – China, Singapore, Japonia, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Malaezia...


 

R: V-ați născut în Focșani?


Ing. Feliciu Paraschiv: Nu, în Jariștea, comună pe care am părăsit-o la 14 ani, când am plecat la liceul de marină cu o valiză în mână. Când m-am întors la 27 de ani aproape că nu mai cunoșteam pe nimeni... în meserie asta e greu să ții legătura cu prietenii.


R: De ce ați ales marina? Ați fi putut merge la un liceu militar?


Ing. Feliciu Paraschiv: Pentru că am vrut să văd lumea. Și am reușit acest lucru prin meseria asta, chiar dacă am ieșit din țară prin 87. Am avut la Institutul de Marină voiaje de studiu, pe care le făceam pe nava școală, și așa am văzut Hamburg, în Belgia, Maroc... Atunci era o tendință mare să nu te mai întorci din țară dar eu nu am făcut asta.


R: Cum a fost în școală?


Ing. Feliciu Paraschiv: A fost destul de greu pentru că nu am avut sprijin și, copil fiind, să pleci așa de la mama de acasă... dar viața te ajută să treci peste toate, sănătos să fii. Experiențele din viața de navigator au fost destul de interesante. Am navigat pe vasele comerciale ale marinei noastre care după Revoluție deveniseră praf, nu se mai băgau bani în întreținerea lor și erau periculoase. Îmi amintesc că am plecat cu un vapor din România scos din reparații, cu două motoare. Nici nu am ajuns la Istanbul că unul din motoare s-a gripat și a trebuit să mergem cu un singur motor cele zece luni de voiaj. Adică riscuri foarte mari. Nu erau piese de schimb, trebuia să facem improvizații, să cârpim cu sârmă tot ce aveam, nu ne trimiteau bani pentru piese de schimb...


 

R: Nu ați fost un marinar de apă dulce, ci chiar un lup al mărilor...


Ing. Feliciu Paraschiv: Mi-am ales voiaje lungi în flota cu cele mai mari vapoare care făceau curse în Orientul Îndepărtat. Cea mai lungă cursă a fost de 11 luni. Am discutat cu soția în februarie și am stabilit să ne căsătorim pe 1 mai. Însă m-au chemat de la companie să merg până la Singapore să aduc un vapor în țară pentru reparații. Am fost cu o echipă de mecanici foarte pricepuți și am reușit să remediem problema acolo, fără să fim nevoiți să mai aducem nava în România. Ei, când au văzut asta, au spus să nu ne mai întoarcem în țară și ne-au trimis în alte părți până când m-am întors în țară în luna ianuarie a anului următor. Așa că am făcut nunta tot pe 1 mai dar cu un decalaj de un an.


R: Cu siguranță că ați trăit aventuri la care unii doar visează...


Ing. Feliciu Paraschiv: Da... Îmi amintesc că eram în Mediterană cu un vapor de 1.700 de tone, foarte mic. Ne-a luat de la Port Said și trebuia să ne ducă la Constanța unde trebuia să susținem un examen de licență. Ei bine, în dreptul Ciprului am văzut un vapor de trei ori mai mare decât noi, fără pavilion, care se îndrepta repede către noi. Am intrat un pic în panică atunci cînd am depășit punctul de întâlnire dar el a schimbat direcția și venea în continuare spre noi. Am accelerat, am schimbat iar direcția,... continua să vină către noi. Am încercat să-l contactăm prin toate mijloacele radio, acustice, semnalizare cu lumini, steaguri, cu tot... nimic: venea către noi. La un moment dat distanța dintre noi și ei ajunsese la mai puțin de o sută de metri.

Vaporul nostru era mic dar avea forță. Comandantul a anunțat mecanicul șef, am accelerat la viteza maximă și am reușit să scăpăm. Nava care ne urmărea a renunțat, s-a oprit în derivă, așteptând probabil următoarea victimă. Era un vapor care era asigurat la sume foarte mari și trebuia scufundat. Își alegea un vas mai mic pe care să-l scufunde, scăpau de echipajul supraviețuitor, cumva, iar ei urmau să revendice valoarea navei și, probabil, a unei încărcături fictive. Pentru mine a fost marcant, mai ales atunci când am citit groaza pe chipul unor marinari mai bătrâni și mai încercați.


R: V-ați întâlnit și cu pirați?


Ing. Feliciu Paraschiv: E... da... cu pirații aveam altă strategie. Noi arboram steagul României și luminam coșul de fum pe care scria NAVROM. Ăia se uitau și când vedeau ce scrie ne lăsau în pace pentru că știau că suntem săraci și n-aveau ce să ne ia. O dată eram în ancoră în strâmtoarea Malaga și arătau la televizor cum, cu o zi înainte, cam la 500 de metri de unde eram noi atunci, niște pirați au urcat la bordul unui vas și au decapitat căpitanul. Altă dată am scăpat de pirați pentru că am dat drumul la toate instalațiile de stins incendiul, formând un fel de evantai de apă, mai ales în pupa.


R: V-a plăcut viața asta?


Ing. Feliciu Paraschiv: Da, cât eram tânăr, neînsurat... Nu mi-era frică de nimic, nici chiar de faptul că vasul se poate scufunda. Ne închipuiam că scăpăm noi cumva, înotăm...Sigur că nu era așa dar era modul tineresc și fără experiență în care priveam noi lucrurile. Am avut o situație când comandantul a oprit vaporul. Se făceau niște exerciții regulate privind abandonul de navă, incendiu la bord etc. Aveam un comandant mai zăpăcit care, după ce am făcut exercițiul, ne-a zis să facem și-o baie. Și săream efectiv de pe balustradă direct în apă. Atunci noi, ăștia mai tineri, am observat doi colegi mai în vârstă care stăteau și se uitau cu binoclul tot timpul. După vreo oră, două, când am terminat cu baia l-am întrebat pe unul dintre ei, un adevărat lup de mare: - Bre, nea Titi, la ce te uitai atâta timp cu binoclul? – Ce să fac, mi-a zis, mă uitam să nu vă atace rechinii...


 

R: Când a venit momentul să vă lăsați de navigat? Totuși, vă plăcea viața aceea.


Ing. Feliciu Paraschiv: Da... dar aveam spiritul ăsta de antreprenor, voiam să fac un business, ceva... Am muncit șapte luni de zile să-mi cumpăr un televizor color și când am venit în România era plină țara de televizoare... După altă perioadă de timp mi-am adus o mașină din Rotterdam: când am ajuns în țară era plin de mașini străine. Și-atunci mi-am spus: băi frate, eu mă chinui și muncesc câte un an de zile pentru o chestie minoră și țara se umple de lucruri... E clar, banii se fac în România. Și-atunci am luat decizia să fac bani în țară.


Mulți începuseră să se privatizeze, se deschiseseră mici fabrici de producție, apăruseră depozite en-gros, se învârteau bani frumoși în mediul privat... așa că mi-am spus că dacă mai stau, pierd timpul de aiurea. Am avut colegi care au vrut să pornească aproape odată cu mine, în sensul că au spus că mai stau doi, trei ani pe vapor și se bagă în afaceri. Ei bine, unii dintre ei navighează și acum.


R: Cum v-a venit ideea să deschideți un magazin? Puteați, practic, să intrați în orice fel de afacere.


Ing. Feliciu Paraschiv: Navigând atâția ani și trecând prin multe țări și orașe, am văzut foarte multe forme de comerț și de marketing, de care am fost fascinat toată viața. Am observat lucruri care m-au impresionat, de la magazine care nu aveau geamuri, practic dacă stăteai de vorbă cu cineva pe trotuar și te dădeai doi metri mai în spate, te trezeai în mijlocul magazinului. Asta era în Malaezia. Mi s-a părut foarte interesantă deschiderea aceasta maximă. Aproape toate erau așa.


În Coreea de Sud am fost într-un supermarket destul de mare, cam de 200 de metri pătrați, și aveau un singur om la casă. În momentul când am intrat, el vorbea la telefon. A vorbit la telefon cât am stat noi acolo, cam 20 de minute, am plătit, ne-a încasat banii și l-am lăsat vorbind la telefon. Atunci mi-am zis: băi, frate, cât vorbește ăsta la telefon, cât poate fi de ieftină telefonia la ei... Mi s-a părut foarte interesantă chestia cu autoservirea, la noi nu era așa ceva, toate magazinele serveau la tejghea. Atunci mi s-a părut o utopie, la noi era problema cu șaptele...


 

R: Ce fel de problemă?


Ing. Feliciu Paraschiv: (râde)... Noi suntem singura țară din lume la care cifra șapte e tăiată cu o liniuță. În Biblie a șaptea poruncă este să nu furi...Și de aceea mi s-a părut nerealizabilă la noi chestia cu autoservirea. Din acest motiv am deschis primele două magazine cu servire la tejghea. Eram foarte sceptic. După aia am făcut pasul cu autoservirea.


R: De ce ați ales profilul acesta de comerț?


Ing. Feliciu Paraschiv: Inițial am început cu un magazin de produse industriale pentru că mi-era teamă de termenele de garanție dar ușor, ușor am început să aducem produse alimentare, chiar era un vid atunci în domeniul ăsta.


R: Ați început cu bani strânși sau împrumutați de la bancă?


Ing. Feliciu Paraschiv: Cu bani strânși.


R: La cât s-a ridicat investiția?


 

Ing. Feliciu Paraschiv: Ooooo, derizoriu... Aveam undeva la 7.000 de dolari. Era cam tot ce strânsesem eu după ani de navigație. Țin minte că am cumpărat cu banii ăia un spațiu de 50 de metri pătrați și a trebuit să mai plec o dată în voiaj ca să strâng bani să-l deschidem, că nu aveam ce pune în el. După ce am plătit spațiul mi-au rămas exact 25 de lei. Atunci, în 1995, cu banii ăia cumpărai câteva pâini. Țin minte că a trebuit să mă împrumut ca să mă pot duce la Constanța, la lucru.


R: Ați fost nevoit să mai faceți o cursă?


Ing. Feliciu Paraschiv: Am mai făcut un voiaj. Am plecat să fac unul scurt de 4 – 5 luni și am ajuns la aproape 9 luni. Atunci a venit și soția mea. La întoarcere obținusem permisiunea să luăm și soțiile la bord, din Bulgaria până în România. Dar, când am trecut pe lângă Bulgaria, ne-au spus că nu mai oprim acolo, întrucât s-a schimbat destinatarul mărfii și trebuie să mergem la Odessa, în Ucraina. Tot în cursa aceea ne-au arestat la Batumi (Georgia) pentru că nu ieșise marfa la număr.


R: Cum s-a întâmplat?


Ing. Feliciu Paraschiv: Cînd au dat de votca ieftină din Georgia, băieții de la punte n-au mai stat la pontaj. Trebuia să descărcăm zahăr la 13 partide de beneficiari și pentru ultimul nu a mai ajuns decât un sfert din cantitatea specificată în contract. Băieții de la punte s-au făcut trotil, iar ăia, când au văzut că nu ne iese marfa, ne-au arestat crezând că am vândut-o noi pe undeva. Atunci, comandantul a luat o decizie foarte înțeleaptă. Peste noi venea o furtună, Bora, care putea ține o zi, trei sau șapte. Noi am stat o zi, ne-a rupt o ancoră... ne-a rupt-o și pe a doua, curentul ne ducea spre niște stânci... Problema era că nu mai aveam combustibil decât pentru o zi și jumătate. Riscam să rămânem fără combustibil și să ne lovim de stânci, așa încât comandantul a luat decizia să o ștergem...


R: Cum ați pornit afacerea?


Ing. Feliciu Paraschiv: Am plecat cu un magazin, după aceea cu două, am încercat să nu ne supraîndatorăm, în sensul că acum aveam mult mai multe magazine dacă mergeam pe o datorie enormă la bancă așa cum merge tot retailul în ziua de azi. Noi am crescut prin reinvestirea profitului. Ține de mentalitatea fiecăruia. Eu sunt și vicepreședintele Asociației Comercianților Mici și Mijlocii și, la toate conferințele la care am mers, i-am sfătuit pe micii antreprenori: măi fraților, le-am spus, când deschideți un business nu săriți în jeep prima dată. E o tendință de epatare pe care românul o are în genă. Cum deschide o afacere cât de mică, gata, pune fundație pentru casă își cumpără un jeep. Nu așa se face! Când mi-am deschis afacerea primii șapte ani am mers cu o Dacie Break pe care o foloseam și la marfă, mă duceam și în concediu cu ea, concediu care era de vineri până duminică.


 

R: Acum aveți un întreg lanț de magazine...


Ing. Feliciu Paraschiv: Avem 12 magazine, numai în Vrancea. Când am deschis nu era așa mare concurență ca acum dar am reușit până la urmă prin două lucruri: am reinvestit profitul și am avut o stimă deosebită față de clienți și am considerat că angajații sunt o prioritate. Tot timpul, la noi există un program de lucru normal, adică de 40 de ore pe săptămână. Am asigurat un loc de muncă decent unde angajatul este respectat. Suntem peste 300 de colegi, aici, și aproape că nu-i știu pe toți după nume, spre rușinea mea, pentru că în retail e fluctuație mare de personal. Cu toate astea pe cei vechi îi știu aproape pe toți după nume. Suntem chiar ca o familie, glumesc cu ei când mă duc prin magazine, facem glume, nu ne supărăm. Noi încercăm o altă atmosferă la locul de muncă.


R: Cum merg afacerile în România de astăzi?


Ing. Feliciu Paraschiv: În general, în România afacerile merg foarte, foarte bine. Cui nu-i merge businessul bine are o problemă personală de conducere, are o problemă de supraestimare, de întins mai mult decât îi este plapuma, de epatare, de faptul că vrea să pară altceva decât este în realitate. Sunt și foarte mulți care se plâng că nu le merge... dar le merge!


În ceea ce privește companiile străine aici avem altă discuție. Toate companiile mari care operează pe teritoriul țării noastre, fără excepție, nu fac decât să extragă bani și să sifoneze banii din România fără să plătească impozit și să-i transfere către paradisuri fiscale sau către țările mamă. Simplu și de nediscutat. Toate companiile mari ies cu profituri insignifiante, aproape de minus, când pe minus, când pe plus puțin. Păi dacă le merge așa prost, de ce nu se mută în altă parte? De ce nu părăsesc România?

Sunt adevărate inginerii financiare pe care le fac firmele străine. Își aduc facturi de prestări servicii de la companiile mamă din alte țări, de soft, marketing, consultanță de tot felul de chestii doar ca să-și poată exporta profitul. Banii aceia pleacă din România înainte de aplicarea impozitului pe profit, și atunci avem de pierdut cu toții pentru că, până la urmă, sunt banii noștri acolo.


Românii noștri spun că sunt naționaliști și rup ușile magazinelor mari, internaționale. Se reped la produse venite din import, nu citesc eticheta. Nu se gândesc dacă, băi frate, iau un pui de Avicola sau carne de la Aurora, ori lapte de la Vranlact, dau de lucru unui român.


R: Cum e cu afacerile corecte?


Ing. Feliciu Paraschiv: Foarte mulți au tendința să facă afaceri în zona gri, ca să nu spun neagră, ori acest lucru te împiedică să te dezvolți. La conferințele pe care le țin la retailerii noștri, ăștia mai mici, le spun mereu: nu mai dați pe caiet! Faptul că dai pe caiet sau că ții o gestiune dublă la un magazin mic, te silește să stai acolo tot timpul, să vezi ce face vânzătoarea aia, dacă e corectă, dacă îți este inventarul bine. Pentru că, dacă ceva merge prost, te are la mână cu ce faci la negru și-atunci ești blocat într-un magazin mic și nu poți să te mai dezvolți. În momentul în care totul este pe curat și este vizibil, cu documente fiscale, ai timp să-ți multiplici afacerea, s-o mărești.


R: La ce vă gândiți pentru viitor? Vă extindeți și în alte județe?


Ing. Feliciu Paraschiv: Noi avem o creștere constantă de aproximativ de 10-15-20 la sută pe an, nu vrem să exagerăm și nu vrem să ne extindem în alte județe.


R: Ce face Feliciu Paraschiv atunci când are timp și de altceva?


Ing. Feliciu Paraschiv: Citește și colecționează obiecte vechi. Mai schiază, atunci cînd nu se operează de coloană (râde) dar în general timpul liber este foarte, foarte puțin.


 

R: Ce carte ați citit ultima oară?


Ing. Feliciu Paraschiv: Pfff...(râde), dacă mă întrebați, ultimele cinci cărți sunt tot despre business. În afaceri este o problemă: ca antreprenor te autoinjectezi, e ca un fel de vaccin. Cred că dacă aș scrie o carte despre antreprenoriat, cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui om de afaceri este că se confundă cu afacerea, nu umai a lui, ci cu orice afacere pe care o vede, încât el nu se mai poate desprinde de chestia asta nici în concedii.

Imaginați-vă că atunci când plec în concediu iau toate problemele cu mine și chiar dacă încerc să le uit într-o zi sau două, intrând într-un magazin sau văzând un business îmi aduc aminte și mă pun în situația respectivului proprietar, și mă gândesc cum aș face eu. E ca un vis urât! Dinamica are efect de drog. Dacă e liber și trebuie să stau trei zile acasă... nu pot. E ca un drog, trebuie să plec de acasă, să urc în mașină, să rezolv lucruri. Nu mai pot sta, nu mai am liniște!


R: Și cum reușeați să stați 8-9 luni pe un vapor?


Ing. Feliciu Paraschiv: Nu stăteam în același loc. De asta am ales și marina comercială.


R: Ce v-ați dori cel mai mult, nu neaparat ca om de afaceri?


Ing. Feliciu Paraschiv: Mi-aș dori să fiu sănătos! Și mai am o mare dorință: să se unească România cu Basarabia!


 

 

 

 

 

Adauga comentariu