Povestea unei reușite în afaceri. Liviu Macovei: „Ce nu te omoară, te face mai puternic!”

Liviu Macovei este un tânăr om de afaceri care nu a abandonat niciodată lupta cu sine însuși și, mai ales, cu viața. La doar 17 ani a fost nevoit să renunțe la marea sa pasiune, fotbalul, din cauza unor probleme de sănătate. Nu a vrut niciodată se devină informatician, așa cum își dorea tatăl său, iar acum exact în acest domeniu își desfășoară activitatea. Spiritul antreprenorial l-a ghidat să-și deschidă propria afacere imediat după terminarea facultății, afacere pe care a dezvoltat-o  cu succes.


Liviu Macovei crede că societatea civilă reprezintă o forță neexploatată în municipiul Focșani și, de aceea, încearcă să se implice cât se poate de mult în viața cetății. Mai mult decât atât, tânărul om de afaceri crede că poate schimba starea de lucruri nu prea grozavă din Focșani. Din acest motiv, el ar vrea să se înscrie în lupta electorală din 2020 ca reprezentat al liberalilor pentru funcția de primar al orașului.

Reporter: O scurtă carte de vizită - Liviu Macovei


Liviu Macovei: M-am născut în Focșani acum 44 de ani într-o familie de profesori. Părinții mei sunt vrânceni, mama este din Hângulești, comuna Vulturu, tata este din Viișoara, comuna Vidra. Tatăl meu a predat cam 20 de ani la Liceul „Al.I.Cuza” și a făcut parte dintr-o generație deosebită. Timp de doi ani, între anii 73-75, a predat în Maroc. În acea perioadă m-am născut și eu. Am și o soră, mai mare ca mine cu doi ani, care lucrează în cercetare matematică și profesor la o facultate din Boston.


Tata a încercat să mă îndrepte spre partea asta de matematică dar eu, în perioda copilăriei, m-am axat foarte mult spre sport. Eram, ce-i drept, foarte bun la matematică dar nu am făcut o excelență din asta. Oricum, dorința tatălui meu a fost să ajung informatician și eu am făcut toate eforturile să nu fac asta (râde). În schimb, la 20 de ani, am ajuns la vorba lui. În primă fază am făcut fotbal, până la 17 ani, iar la terminarea Liceului „Unirea”, în 1993, am dat la Facultatea de automobile rutiere din Brașov, asta și pentru că am o pasiune nebună pentru mașini și tot ce înseamnă... motoare!


După un an am început cu mătușa mea să fac niște programe de contabilitate. Pe vremea respectivă nu prea găseai softuri dar nici informaticieni. Asta se petrecea în timpul facultății și faptul că m-am apucat de informatică a fost un motiv să mă mut la Galați, la Facultatea de Nave și Inginerie Electrică. Așa că aveam mai multe avantaje: învățam informatică iar la sfârșit de săptămână veneam acasă și implementam softuri la firme.


R: Ce s-a întâmplat după terminarea facultății?


L. Macovei: La Galați, pe timpul facultății, mi-am cunoscut soția care a terminat Economie – Contabilitate. Ne-am căsătorit în 2001, la doi ani după terminarea facultății, și ne-am stabilit în Focșani. În 1999 mi-am înființat firma, Contliv... pe care am reușit, zic eu, să o duc la un nivel de bun. De fapt, unii mă cunosc mai mult după numele firmei decât după al meu (râde).


R: Cum era atunci mediul de afaceri și ați intrat pe acest segment de piață?


L. Macovei: Da ...indiferent câți eram de mulți, era o generație cu zece ani mai mare ca mine care lucrau la Centrul de Calcul unde făceau softuri. Pe vremea aia mai mergeau și întreprinderile mari, ISEH-ul... mulți erau conectați acolo, aveau contacte deja făcute iar pe piața asta, a societăților comerciale, nu prea aveai posibilitatea să intri. În plus, ca să-ți cumperi un calculator atunci era o mare problemă. Țin minte că pe vremea facultății mi-am cumpărat un laptop ca să mă pot mișca.

Am dat o groază de bani pe el... mi-am girat chiar casa (râde), fără glumă! După aia mi-am cumpărat o mașină ca să mă pot deplasa cât mai repede, pe vremea aceea nu exista internet, telefonie mobilă... Cu toare astea, pentru mine nu contau banii. Țin minte că eram foarte mândru când mă duceam la câte o firmă să rezolv probleme de care nu auzisem până atunci. Am noroc să întâlnesc și niște oameni de calitate: mătușa mea și nașul meu.


R: Cum a fost totuși începutul?


L. Macovei: Foarte greu! Fiscalitatea era foarte mare, ca și acum, diferența este că atunci nu se punea accent pe parte de prestări servicii. Oricum, dintr-o factură tăiată, jumătate pleca la stat. Foarte greu mi-a venit! Nu se punea problema închirierii unui spațiu comercial din cauza prețurilor uriașe. Era 10-15 euro pe metrul pătrat în toate zonele orașului, și nu vorbesc de cele centrale! A face un birou era o nebunie la vremea respectivă. Primul birou l-am făcut cu mătușa mea care avea un birou de evidență contabilă, de fapt acolo începusem să stau, și încet am implementat până când am crescut frumușel.


R: Cum se vede mediul de afaceri prin ochii unui tânăr întreprinzător?


L. Macovei: Din păcate lipsa infrastructurii... autoritățile nu s-au gîndit că zona asta este defavorizată ca amplasament și să facă ceva în sensul ăsta, pentru a dezvolta arealul economic. Foarte multe firme au plecat, cunosc mulți care, chiar dacă nu au firme în oraș, au puncte de lucru în București sau în alte zone. Atunci când mă întâlnesc cu ei îmi spun „Bine că am plecat din oraș”, „Bine că nu mi-am dezvoltat afacerea doar în Focșani”. Au început să-și scoată afacerile dintr-o zonă medie, spre jos, către una poziționată mai sus, știți la ce mă refer.


Din păcate, în Vrancea sunt puține firme mari, am ajuns să fim pe ultimul loc la salariul mediu pe economie și, din păcate, cel mai mare angajator din județ este Direcția pentru Protecția Copilului. Oricum, firmele mari dau afară, am înțeles că INCOM a mai dat afară 200 de oameni, mărirea salariului brusc pe economie duce la această problemă. Firmele nu mai au timp să se coreleze cu legislația care se schimbă foarte des, contabilii nu au timp să se pună la timp...


De fapt, nu vrau să comentez cât de bune sau nu sunt legile. Problema la ora actuală este că ele se schimbă prea des și noi, informaticienii care lucrăm pe domeniul financiar-contabil, și mai ales contabilii nu avem timp să le rumegăm, să învățăm să le implementăm. Așa se ajunge în situația în care firmele greșesc în implementarea anumitei legislații, iau amenzi și există un fel de tăvălug...


Acuma... ca domeniu economic, în Vrancea, cred că stăm destul de jos și din acest motiv autoritățile locale și județene ar trebui să facă ceva. Să vină cu ceva, să se deschidă, să vină în întâmpinarea întreprinzătiorilor care vor să-și deschidă mici afaceri. Și aici mă refer la cei tineri, la cei care au rădăcini înfipte în oraș și vor să rămână aici.


R: Pentru cei care vor să-și deschidă afaceri există un zid aproape de nedoborât...


L. Macovei: Da, cunosc firme care sunt dezvoltate, vechi în domeniul tehnic, care, din păcate, angajează oameni din alte zone pentru că în Focșani nu mai sunt oameni specializați în acest domeniu. Oarecum, orașul nostru a pierdut un trend, adică desfințarea platformei industriale în 2000. Atunci, trebuie imediat luată decizia unei deschideri largi către investițiile străine. Gândiți-vă că după ce au fost concediați, toți oamenii aceia au stat acasă  ca să-și găsească un loc de muncă în domeniul lor, nu și l-au găsit și, din păcate, mulți au plecat în străinătate.


Am fost anul trecut la un simpozion la Brașov și l-am întrebat pe cel care a dezvoltat platforma industrială acolo, ce l-ar determina să treacă munții și să investească în Vrancea, Iași, Vaslui. Mi-a spus că primul motiv nu este infrastructura, deși asta esta altă mare problemă, ci resursa umană. Adică dacă ar găsi oameni specializați pe nevoile lor, ar veni să deschidă afaceri și în Moldova. Și uite așa ajungem la învățământ...


Dacă vorbim de Focșani, apropos de strategii, cred că ar trebui să ne strângem la o masă rotundă, mediul politic și mai ales focșănenii, să stabilim în ce direcție o ia Focșaniul. Care sunt măsurile pe care ar trebui să le luăm ca să ajungem pe un drum mai bun? Care este strategia reală pe următorii ani? Sunt lucruri pe care vrem să leștim cu toții. Nu cred că trebuie să dăm bani să ne facă alții o asemenea strategie, asta putem să o facem și noi, cei care trăim aici: mediul privat, politicienii, cetățenii...


R: Există soluții pentru a opri migrația resursei umane?


L. Macovei: Poziția noastră este puțin dificilă. Suntem aproape de orașele mari și resursele noastre umane se duc către București, Iași, Buzău. Noi trebuie să găsim niște metode ca să-i convingem pe oameni să rămână. Și putem face asta oferindu-i oportunități economice, culturale, de distracție, infrastructură sportivă, lucruri pe care nu le are. Comparativ... îmi este greu să fac asta...


R: Dacă ați fi un om de afaceri din altă parte, ați dori să investiți în Focșani?


L. Macovei: Cred că aș veni să investesc dar înainte de a face acest lucru ar trebui să văd întâi calitatea umană de aici. Și asta s-ar putea face printr-o analiză amanunțită. Țin minte un sondaj din București un sondaj făcut de câteva firme prin care întrebau angajații ce-și doresc. Spre surprinderea tuturor, pe primul loc nu a ieșit salariul, ci atmosfera de la locul de muncă. Nu știu ce direcție ar trebui să ia Focșaniul dar suntem aproape de București și ar trebui să găsim avantajul din această poziționare geografică.


R: Se pare că, pe lângă afaceri, ați simțit nevoia să vă implicați și în politică...


L. Macovei: Da... este o idee mai veche de a mea, am stat mult pe gânduri... Cred că mă atyrage mai mult partea civică decât cea politică dar... zona asta civică nu este atât de dezvoltată în Focșani, zic eu. Acum câțiva ani m-am înscris Forța Civică și prin fuziunile acestui partid am ajuns la PNL. În sfârșit, cred că nu este suficient să citicăm de pe margine, să ne spunem nemulțumirile în cadru închis. Cred că trebuie să luăm atitudine și vă spun din postura celui care a jucat fotbal: lucrurile par simple din tribună. Din teren, lucrurile nu mai par așa ușoare.


 Așa este și în politică, suntem prea mulți pe margine, avem stadioane pline... cred că o parte dintre ei ar trebui să intre în teren și să ia atitudine. Până la urmă, asta am câștigat în 1989. Ar trebui să ne spunem părerea fără nici o frică. Mulți din sistemul privat au o oarecare teamă de a intra în teren.Le este frică de anumite repercusiuni, controale. Cred că am depășit această perioadă, ne putem spune cu tărie ceea ce credem.


R: Cum priviți raportul dintre instituțiile statului și focșăneni?


L. Macovei: Aici cred că putem vorbi de o diferență între administrațiile de dreapta și cele de stânga. Atunci când ajunge la conducere, primarul de stînga consideră că el le știe pe toate, el are cele mai multe idei, ca și primarul nostru care ne spune că știe administrație. Da, se poate, a lucrat foarte mult în acest domeniu, dar asta nu înseamnă că are cele mai bune idei. De fapt, primăria, guvernul, dacă vreți, trebuie să fie o instituție deschisă, care să primească idei, nu să le transmită. Din păcate ei (social-democrații n.r.) transmit, nu ascultă.


Eu cred că noi trebuie să ne deschidem, să ascultăm mai mult  cetățenii simpli, cei care vin la primărie și discută, pun o problemă. Cei de peste munți au reușit acest lucru, au atras și fonduri europene, au reușit să aibă și o relație cât de cât bună cu cetățenii, șlucrurile se dezvoltă...evoluăm și trebuie să ne schimbăm mentalitatea. Nu primarul sau consiliul local are cele mai bune idei... cred că și societatea ar trebui să-și pună amprenta. Cred că tipul ăsta de acțiune civică ar trebui să fie mai apăsată dacă nu se reușește politic.


R: Lumea este dezamăgită de întreaga clasă politică, indiferent de ce blană poartă, care ar fi pârghiile pentru a schimba acest lucru, pentru a readuce încrederea în politicieni? Cum poate fi făcută treaba asta în orașul nostru?


L. Macovei: Oamenii din oraș trebuie să fie puși mai în față, să-și dea seama că și ideile lor sunt bune. Din păcate, noi, cei din Focșani, avem o atitudine defensivă. Ne-am săturat și cred că saturația asta vine și din comportamentul oamenilor politici pentru că vedem o mare ruptură între putere și opoziție, fie la nivel local sau național. Cred că foarte mulți dintre tineri numai vor să existe o critică continuă. E bine să criticăm dacă vedem un lucru care nu merge, dar cred că atitudunea asta critică trebuie dublată de soluții.


Din păcate, cred eu, clasa poitică se oprește la a acuza. Aici cred că trebuie să mizăm mai mult pe soluții decât pe critică. Cred că ne-am dus într-o zonă extremă și cineva trebuie să facă un pas în acest sens. Iarăși din păcate, PSD a deraiat prea mult și nu cred că mai poate fi adus înapoi pe șine. Dar...în viața politică au apărut și USR, PLUS, PRO România și poate că lucrurile se vor schimba în bine.


R: Are Focșaniul nevoie de o schimbare?


L. Macovei: Focșaniul are nevoie de o strategie, de un punct de reper, de un cine suntem, ce anume ne definește, unde vrem să ajungem! Noi nu avem asemenea lucruri, nu știm unde vrem să ajungem. Vedem tot timpul pe paginile de socializare că se asfaltează aia, că se construiește cealaltă... Mizăm de 30 de ani pe niște lucruri pe care ei trebuie să le facă oricum, pentru că de asta sunt puși acolo! Să știți că eu nu mă laud că vin în fiecare zi la serviciu. De 30 de ani, noi vorbim de asfaltări care nu se mai termină, de locuri de joacă, de parcuri... Da, astea trebuiau făcute, din păcate...


R: Ce este „10 pentru Focșani”?


L. Macovei: Sunt niște idei, priorități care sunt structurate într-un program ce va fi pus în aplicare dacă voi fi ales primar. Chiar de a doua zi! Acest program îl văd pus în aplicare împreună cu focșănenii. Cred că este nevoie de o masă rotundă cu toți cei care doresc să se implice în tranformarea reală a Focșaniului. Eu am pus zece puncte, dar de aici se poate dezvolta.

De exemplu, eu am pus pe primul loc economia, pe doi am așezat infrastructură și așa mai departe.Acum, este clar că nu suntem unde ar trebuisă fim și pentru asta nu dau vina doar pe politicieni. Și noi suntem vinovați pentru că nu ne-am implicat suficient în viața cetății. Trebuie să ne implicăm, să punem presiune, să aducem idei bune de afară.


R: În cazul în care deveniți candidatul liberalilor, sunteți pregătit pentru lupta politică, pentru „datul la țurloaie”?


L. Macovei: (râde) Să știți că pe mine mă ambiționează astfel de lucruri. Nu mă dezamăgesc. Aș putea să vă dau câteva exemple din viața mea. La 17 ani am suferit o accidentare și a trebuit să renunț la fotbal. M-am apucat de informatică... stres, multă muncă, la 24 de ani am aflat că am o boală de inimiă și medicul mi-a recomandat să fiu liniștit, să mă odihnesc și să ocolesc stresul.

Din păcate am continuat să fac sport și am fost operat la ambii genunchi, și continui să fac sport, am ajuns la operație de inimă, am făcut-o și pe aia... Să știți că aceste lucruri mă înăresc și nu voi da înapoi indiferent ce adversar voi avea în fața mea. Este o parte urâtă în politică, partea aceea de „negociere” care apare la un moment dat dar... măcar rămân cu sentimentul că am încercat. Nu știu dacă aș putea să mai fac acum un pas înapoi. Măcar trăiesc cu sentimentul că am încercat să fac un lucru dar... orice presiune mă va ambiționa.


R: Cât îi va trebui Focșaniului să prindă din urmă orașele dezvoltate din țară, să zicem Brașovul sau Clujul?


L. Macovei: Este greu de discutat. Cred că pentru a le ajunge avem nevoie de fonduri europene și de un compartiment special foarte bine pus la punct. Acest compartiment va trebui să muncească zi de zi timp de un an, doi, trei, cinci, mai ales că în 2021 se renegociază fondurile pentru România și se pare că vom beneficia de sume suplimentare.

Ceea ce nu s-a înțeles este că acești bani sunt pentru orașele reședință de județ. Așa se face că fondurile sunt luate de cei care sunt pregătiți și au proiecte: Cluj, Oradea, Arad, Timișoara și altele. Ei bine, aceste pregătiri nu sunt de acum, sunt făcute cu ani în urmă.Ca să luăm fonduri europene trebuie să avem și o strategie pe care trebuie să ne-o asumăm toți. Și mai trebuie să știm ce vrem, ce va deveni orașul Focșani... Orașul Unirii, iată, e un punct de plecare!


R: Ce face Liviu Macovei în timpul liber, dacă are așa ceva?


L. Macovei: Datorită problemelor de sănătate pe care le-am avut, fac sport. Zi de zi, în fiecare dimineață la ora șapte, mă duc la sală. Alte pasiuni... Îmi place fotbalul, firesc, motociclismul, automobilismul...Mai joc în județ, mai sponsorizez sportul sub diferite forme. Dacă am ocazia, sunt aproape de fenomenul sportiv, sportul înseamnă pentru mine foarte mult și cred că de la sport pleacă foarte multe. Atunci când are timp, soția mea face sport, copilul meu face tenis și are rezultate bune... La noi în familie sportul este un  fenomen privit cu interes.


R: Preferați un film bun sau o carte bună?


L. Macovei: O carte, cu siguranță deși, din cauza lipsei de timp, nu prea am mai avut timp să citesc în ultima vreme. Acum vreau să mă pun la punct cu administrația publică, domeniu la care primarul nostru spune că se pricepe foarte bine.

 

 

 

 

 

 

 

 

Adauga comentariu