Poate avem noroc și criminalii lui Telu se predau singuri

Vineri, cu puțin timp înainte de ora 20.00: apel 112, o persoană a fost împușcată în propria mașină, în câmp, aproape de Slobozia Ciorăști. Biroul de presă al ISU nu comunică presei nimic. Ca să ne înțelegem. O persoană este împușcată. Nu știu pe ce planetă această informație nu ar stârni interesul jurnaliștilor. Agitație, oamenii legii pleacă în număr mare către locul faptei. Așa transpiră informația către mass-media, în jurul orei 21.00. Biroul de presă al IPJ tace ca de obicei, asigură jurnaliștii intrați în fibrilații că nu se pot afla date decât de la parchet. Parchetul, fiind oră înaintată, nu are nimic de spus. Sau poate ar fi avut, dar nu răspunde nimeni la telefon. De aici, apar informațiile pe surse. Parte greșite, nimeni nu confirma nimic.

Până să ajung la fața locului, vorbesc cu cineva din zonă. Îmi spune că o mașină de poliție se rătăcise în câmp și rămăsese împotmolită în noroaie. Se împotmolise! În condițiile în care, aveam să aflu mai târziu, crima avusese loc pe șosea, pe drumul drept care ducea spre comuna în care locuia Constantin Chiriță.

Se instituie filtre, mașinile sunt oprite și verificate. La intrarea spre Slobozia Ciorăști, o mașină abandonată. Nici acum, la această oră, nimeni nu spune nimic despre acest autovehicul. Informația inițială, pe surse, este aceea că e mașina pe care a condus-o unul dintre criminali, iar apoi a abandonat-o în câmp. Se pare însă că această mașină abandonată acolo nu are nicio legătură cu crima.

Aproape de ora 22.00, ajungem la locul faptei. Puzderie de oameni, am crezut că era vorba despre localnici sau, pur și simplu, oameni curioși. Dar majoritatea acestora erau polițiști în civil, cel mai probabil. Deși frigul îți pătrundea prin toți porii, curiozitatea te poate împinge la multe. Stăteau ca la panoramă, însă noi suntem măturați rapid din perimetru. Începem să filmăm, un minut, două. Întuneric, îmbulzeală. Ni se atrage atenția, politicos, că intrăm în zona crimei, care încă nu era securizată. Ne retragem, așteptăm să se securizeze. Între timp mai filmăm câte ceva, polițiștii căutau urme. Până să se securizeze ceva, orice, mașina în care fusese ucis omul de afaceri este tractată. Poliția se retrage. Plecăm și noi, nedumeriți, probabil nu mai avea sens să așteptăm securizarea.

Sâmbătă, la prânz, vine un comunicat de la parchet: cercetarea este începută in rem. Adică nu există oficial vreo persoană identificată, care ar putea fi autorul crimei. În același comunicat ni se spune că omul de afaceri are o singură rană, în mână. Cu toate că tot timpul au existat două răni. Mai mult decât atât, din nou pe surse, rănile ar fi produse de două arme diferite. Ce arme, nu știm. Pot fi orice, până la avioane, ca să îmi citez o colegă.

Din nou, pe surse, dar și din ce se vede cu ochiul liber, crima nu pare a fi „autohtonă”. Modul de operare se aseamănă mai mult cu acțiunea unor profesioniși. Au venit, au împușcat, au plecat. Cel mai probabil în țara lor de origine, distanța nu e așa de mare. Poate dacă presa ar fi fost anunțată din timp, informația se rostogolea mai repede. Așa, liniștea e bună, dar nu în sensul soluționării unui dosar, altcuiva profită. Azi, aparent, ar fi un cerc de suspecți. Sâmbătă dosarul de omor era cu autor necunoscut, acum sunt suspecți. Suspecți. Putem spera la ce e mai bun. Cum ar fi ca cei care l-au ucis cu sânge rece pe omul de afaceri să se predea la poliție. Cuprinși de remușcări.

Adauga comentariu