Pe urmele criminalilor de război și a retrocedărilor de zeci de hectare. Autoritățile nu știu sau nu vor să ia măsuri! Cazul Dragomir: DOCUMENTE

În urmă cu ceva timp, Ministerul Finanțelor dădea indicații către prefecturi să găsească și să reanalizeze retrocedările care s-au făcut în numele persoanelor condamnate pentru crime împotriva umanității. Totul, legat de o decizie a Înaltei Curți, potrivit căreia toate soluțiile favorabile privind retrocedările către urmașii criminalilor de război ar fi în neconcordanță cu legea. În Vrancea se știe oficial de un singur caz, retrocedarea a peste 180 de hectare de pădure către fiul lui Gheorghe Alexianu, care fusese condamnat pentru crime împotriva umanității. Neoficial, ar mai fi cazuri, cel puțin potrivit unor documente în posesia cărora am intrat noi. Însă din nou, oficial, autoritățile nu au avut un răspuns!

Un alt nume sonor în Vrancea este cel al lui Nicolae Dragomir, ministru secretar de Stat al Coordonării și Statului Major Economic în 1940, în cadrul guvernului prezidat de Ion Antonescu. Născut în 1898 în Odobești, Dragomir  a avut funcții importante la acea vreme. În 1941 a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, iar în 1943, cu Ordinul „Mihai Viteazul”. Și probabil am fi putut să ne mândrim, cu un asemenea nume.

Numai că, în 1946, Consiliul de Miniștri a aprobat actul de acuzare care-l incrimina pe generalul Nicolae Dragomir ca părtaș la dezastrul țării în calitate de ministru al Coordonării și Statului Major Economic în Guvernul Antonescu. Nicolae Dragomir a fost judecat în lipsă și condamnat la 10 ani închisoare. Nicolae Dragomir era, potrivit informațiilor publice, închis la vremea condamnării în lagărele rusești din Siberia. În decembrie 1955, generalul Dragomir a făcut cerere de repatriere, cerere aprobată de autoritățile sovietice, și la 10 ianuarie 1956 a sosit în țară, la Ungheni. În iulie 1956 a fost angajat la Biblioteca Centrală Universitară din București.

Infracțiunile de care fusese Dragomir acuzat se încadrau în Legea 312/1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de crime de război sau de dezastrul Țării. Actul normativ de la acea vreme stipula că „sunt vinovați de dezastrul țării cei care, militând pentru hitlerism sau fascism și având răspunderea politică efectivă, au permis intrarea armatelor germane pe teritoriul țării; după 6 Septembrie 1940, au militat pentru pregătirea sau desăvârșirea faptelor de mai sus prin graiu, prin scris sau prin orice alte mijloace”.

În fapt, Dragomir avea să fie „înmatriculat” pe 18 ianuarie 1957, la Direcția de securitate București. Potrivit fișei matricole penale, Nicolae Dragomir a fost încarcerat la Gherla - dosar din 16 noiembrie 1960, Jilava - dosar 9.12.1960, Rîmnicu Sărat - dosar 17.12.1960, Văcărești - 13.01.1963 și Jilava - 26.07.1963. Dragomir a fost încadrat la categoria penală „criminal de război”, iar la antecedente penale apare că a mai fost arestat în 1945.

 

 A fost liberat la 27 iulie 1964, după un lung șir de întâmpinări, recursuri și respingeri, prin decretul de grațiere 411/1967. După ce a ieșit din penitenciar, a trăit în București, unde a murit la 17 iulie 1981.

Averea

După cum se observă în fișa matricolă penală, Nicolae Dragomir nu a fost niciodată căsătorit și fusese unic proprietar a 13 hectare de vie și 32 hectare de teren. Părinții săi, Grigore și Ana, fuseseră moșieri, averea acestora constând în 40 de hectare de vie și 200 de hectare de teren, însă la data arestării apare ca fiind „fără avere”. Cu toate acestea, din „procesele verbale de preluare pe seama Statului a averii criminalului de războiu” rezultă că existau patru astfel de documente: pe 5 aprilie 1948 - preluarea a 50 de hectare de teren arabil în comuna Jorăști (acum Vînători), iar pe 6 aprilie fuseseră preluate 9 hectare vie în Odobești, 18 hectare vie în Vîrteșcoiu și 5 hectare vie în Ivăncești.

Ce s-a întâmplat cu toate aceste proprietăți este greu de stabilit exact. Cui și când au fost retrocedate? Este greu de crezut că au rămas în proprietatea statului, dat fiind că este vorba despre terenuri valoroase, în zone importante. Cum ar fi Vînători, de exemplu! Un răspuns puteam primi, am crezut noi, de la autoritățile competente: Prefectura Vrancea, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea. Numai că nimeni nu știe nimic!

Am pus întrebarea cu subiect și predicat. Iar răspunsul ne-a băgat în ceață: „Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea nu deține alte informații din care să rezulte că numitul Nicolae Dragomir (criminal de război) la care faceți referire, este una și aceeași persoană cu cea din actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate, parte integrantă din conținutul documentațiilor înaintate de comisiile locale și pe baza cărora comisia județeană emite titlurile de proprietate, care reprezintă informații de interes public, conform prevederilor legale invocate și totodată care să confirme această ipoteză, acte în care, după cum am menționat, numitul Dragomir Nicolae figurează atât cu inițialele I. și T., cât și fără aceste inițiale și de asemenea, atât în nume propriu cât și în calitate de moștenitor, pentru a veni în sprijinul solicitării formulate de dumneavoastră”, sună o primă lămurire venită de la OCPI Vrancea.

Mai târziu, am revenit: sunt suprafețe mai mari de 50 de hectare teren agricol puse în posesie la noi în județ? Dacă da, unde anume și pentru cine? A existat o punere în posesie pentru suprafața de 50 de hectare la Vânători (fost Jorăști)? Dacă da, pentru cine anume? „Informațiile solicitate nu privesc și nici nu rezultă din activitățile OCPI Vrancea, ci ale comisiilor locale și ale comisiei județene, având în vedere faptul că reconstituirea dreptului de proprietate este realizată la momentul validării anexelor de către comisia județeană de fond funciar”, ne-au spus cei de la OCPI Vrancea. Totuși, există trei titluri de proprietate emise, ne-a mai comunicat OCPI:

Între timp, întrebasem reprezentantul Guvernului în teritoriu despre această situație. Și am primit un răspuns pe măsură de la Prefectura Vrancea: „Comisia județeană analizează propunerile primite de la comisiile comunale, orășenești sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor care s-au arătat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orășenească sau municipală. După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, soluționează contestațiile, validează sau invalidează propunerile și le transmite comisiilor locale, care vor afișa imediat la sediul consiliului local. Ca atare, rolul comisiei județene este de exercitare a unui control de legalitate care se aplică dosarului de original, iar după examinare și adoptarea hotărârii, se returnează comisiilor locale pentru păstrare și arhivare. În concluzie, pentru obținerea informațiilor solicitate, vă recomandăm să vă adresați comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a căror rază teritorială se află suprafețele de teren în speță”.

Cum ar veni, nimeni nu păstrează documente. Semnăm, parafăm și apoi ne delimităm de orice responsabilitate. Ce mai rămâne de făcut este să întrebăm public. O comisie locală, județeană, un moștenitor, un cumpărător, un dezvoltator imobiliar: ce suprafețe au fost retrocedate de pe urma lui Nicolae Dragomir?

Adauga comentariu