Ovidiu Burdușa, consilierul județean care zboară, literalmente, la ședințe: „Nu am refuzat niciodată o zi de muncă!”

Ovidiu Burdușa este consilierul județean care, în fiecare lună, reușește performanța de a străbate 4.400 de kilometri pentru a-și face onora atribuția de ales public. S-a născut în Panciu dar a avut ambiția să trăiască ca tinerii din serialele americane. Iubește libertatea sub orice formă și se consideră un romantic incurabil, calitate care nu l-a împiedicat să devină propriul său șef în Italia. A pus pe roate o afacere și a reușit acolo unde alții au dat greș. Acum vrea să shimbe „sistemul” din postura de politician, dar nu oricum, ci în modul corect care l-a caracterizat o viață întreagă.   


Reporter: Cine este Ovidiu Burdușa? Pe unde și-a făcut veacul în copilarie?


Ovidiu Burdușa: Dacă aș avea doar doua cuvinte să mă descriu? Poate:... Ovidiu Burdușa, un romantic incurabil? M-am născut acum 39 de ani, la Panciu. Foarte mulți oameni de acolo și-au pus amprenta asupra evoluției mele. Începand cu doamna educatoare Mîndrilă, la inceputul anilor 80, apoi invățătorii Duna și Dragomir, apoi doamnele diriginte Mihăilă și Antigona.
 
Nu am apucat să le multumesc pentru răbdarea și priceperea lor, o fac acum, din păcate pentru domnul învățător este cam tarziu. La sfârșitul anului trecut a plecat între stele. Așadar, la  Panciu a inceput totul. Nu am renunțat la ideea de a reveni acasa, la Panciu. Sunt dator acelor oameni care astăzi nu cred că trăiesc așa de bine, cum sperau în decembrie 1989. Într-o zi mă voi revanșa față de ei.  


R: Ce materie ați iubit cel mai mult în liceu și care a fost cea mai detestată?


Ovidiu Burdușa: Nu mi-au placut prea mult științele exacte, și nu găsesc o explicație pentru asta, în schimb mi-au plăcut istoria și geografia, materii la care participam des la olimpiade. Mi-au plăcut limbile straine, de aici s-a născut și această pasiune pentru industria hotelieră sau, așa cum îi mai spune, industria zâmbetului.  


R: Ce vă plăcea să faceți cel mai mult în liceu? Pe unde vă petreceați timpul?


 
Ovidiu Burdușa: La liceu, în clasa a IX-a, am avut ocazia să o am ca profesoară de limba română pe Mariana Rogoz Stratulat, o doamnă liberă ca pasarea cerului, la gând și cuvânt. A fost ,,vina” doamnei profesoare că în perioada liceului am citit o sumedenie de cărți. Pe lângă accesul la biblioteca liceului, aveam și abonament la biblioteca orășenească. Îmi aduc aminte că, la începutul anilor 90, părinții mei au deschis un mic magazin alimentar, foarte aproape de casa noastră, iar după ore mergeam aproape în fiecare zi sa le dau o mâna de ajutor.


Aveam și varianta mai puțin plăcută, dar obligatorie, să mergem la câmp să-i ajutam pe zilieri, asta pentru că în acea perioadă parinții lucrau foarte mult pământ. Nu pot uita modul original în care ne trezea tatăl meu în weekend ca sa mergem la prășit: ascuțitul tuturor sapelor la polizor, la 5 dimineața, ramane cel mai motivant lucru să lași patul și să te îmbraci fără să scoți un cuvânt.


R: Când ați hotărât să plecați din țară și care a fost motivul?


Ovidiu Burdușa: Decizia de a pleca din țară am luat-o in ultimul an de liceu. Îmi doream să trăiesc pe cont propriu, așa cum vedeam in filmele de la Pro Tv că fac tinerii din America: după colegiu plecau un an in lume, apoi continuau studiile. Aici am avut un pariu cu tatăl meu care nu credea că voi reveni în țară pentru a continua studiile. Am reușit să fac asta după doar 3 ani.


R: Cum au fost drumurile străinătății? Se adeverește zicala „Fie pâinea cât de rea, mai bună-i în țara mea”?

Ovidiu Burdușa: Chiar dacă am plecat într-o țară latină nu a fost deloc ușor. După 16 ani de străinătate pot să vă spun că țara ta e și acolo unde te simti bine, acolo unde statul te respectă și nu caută prin orice mijloace să te umileasca și să te jefuiască.


În România, chiar și atunci când te duci la inceputul anului să platești taxele, peste tot trebuie să te apleci la acel gemuleț de la ghișeu și să spui de câteva ori același lucru, pentru ca acel funcționar nu te aude sau este prost dispus. Această mentalitate trebuie să dispara iar funcționarul, ca întreaga clasă politică, trebuie să fie la dispoziția cetăteanului, nu invers.


R: Ați prins ceva cheag în străinătate, ca să spun așa, cum ați reușit să faceți asta dintre miile de vrânceni care au încercat dar au dat greș?


Ovidiu Burdușa: Comunitatea de români din Italia este astăzi foarte bine integrată. Aici s-au născut copii noștri și pot să vă spun că și datorită lor suntem bine integrati. În 2011, am trecut de la statutul de angajat la cel de proprietar angajat. După multe sacrificii am reușit asta. În permanență, eu și soția mea, Andreea, am avut 2 joburi. Am pus bănuț peste bănuț,ba, mai mult, munceam și în weekend. Nu am refuzat niciodată o zi de muncă sau un schimb pe care trebuia să-l dau unui coleg in receptie.


În Italia au reușit foarte multi români, însă din păcate mulți nu vor să iasă in presă. Cunosc oameni care au venit aici cu 100 de dolari în buzunar și astăzi oferă la zeci de oameni locuri de muncă, facturează anual sute de mii de euro sau chiar milioane.


În Italia, noi, românii, am creat circa 50.000 de firme și, anual, contribuim cu aproape 1,7 % din Pib-ul celei de a opta economii a lumii. De ce am reusit? Nu știu exact. Poate și pentru că am avut o strategie pe termen mediu și lung dar și pentru că am avut o planificare. În această perioadă am facut foarte multe economii. Aceste doua cuvinte, strategie și planificare, ne lipsesc nouă, astăzi, ca țară, pentru a ne reveni.


R: Când ați simțit că trebuie să vă implicați în politică și de ce?


Ovidiu Burdușa: Am intrat în politică din cel puțin două motive. Unul ar fi că provin dintr-o familie liberală. Bunicul mamei mele a fost primar în perioada interbelică într-un sat din Vrancea, din partea PNL. Al doilea motiv este că vin din mediul de afaceri și vroiam să văd cum se împart resursele acestui județ. Să nu uităm că o mare parte din banii pe care-i avem azi în bugetul consiliului județean sau la primării provine și din diaspora care trimite anual 5 miliarde de euro în țară.


R: Cum se vede Vrancea... „din afară”?


Ovidiu Burdușa: Vrancea nu se vede bine nici din alt județ, de ce s-ar vedea bine tocmai din diaspora? În 2013 am început să mă gândesc serios la implicarea mea în politica locală, împins și de faptul că într-o provincie cu adevarat europeană există, la 4 sau 8 ani, o altenanță la guvenarea locala. Din pacăte, din 1992 avem la conducerea județului același partid. Sper ca 2020 sau „20-20” așa cum spunea doamna Dancilă, să fie ultimul din acest punct de vedere.


R: Mândru că sunteți roman sau român?


Ovidiu Burdușa: Da, sunt mandru! Noi avem o înțelegere: în casa vorbim doar românește. Din 2007, avem abonament la o antenă satelit, numai cu canale romanesti. Dacă avem un oaspete în casă, și e italian, atunci vorbim italiana din respect pentru el.


R: Este greu să fiți politician și cetățean onest? Se exclud una pe cealaltă?


Ovidiu Burdușa: În PNL, Partidul Marii Uniri, pentru că tot a fost anul centenar și nu trebuie să uităm contribuția liberalilor la Marea Unire din 1918, cel mai important eveniment al tuturor românilor din ultimii 400 de ani, există intr-o proporție destul de mare oameni de valoare, oameni onesti, oameni care au făcut multe lucruri în domeniile unde au activat chiar și în privat, și au decis să-și ofere aceste servicii comunitatii.  Acești oameni au intrat în politică să-și ofere serviciile, nu au intrat ca să se căpătuiască.


R: Sunteți primul consilier județean din Vrancea care face naveta între două țări pentru a participa la sedințe. Cât este de dificil?


Ovidiu Burdușa: Nu este ușor să-ți lași familia și afacerea în fiecare lună, pentru 5-10 zile. E un cost și o responsabilitate pe care mi-am asumat-o de la început. Familia a înteles acest lucru de la bun început și mă sprijină în continuare. Mai mult, mi se pare corect ca toți banii pe care-i voi incasa, să-i donez comunității care m-a trimis în acest parlament județean. Am fost primit foarte bine și de colegii din organizația PNL Vrancea, iar ei ma ajută enorm ca această experiență să fie una pozitivă, și le mulțumesc pe această cale. În 2016 am fost singurul reprezentant al diasporei care și-a câștigat mandatul într-o administrație locală din țară.


R: Cât de politician îți permite o conștiință curată?


Ovidiu Burdușa: Dacă ai făcut ceva pentru tine, pentru mediul în care ai activat până să intri în politică e mai usor decât dacă vii în politică să capeți acea notorietate și recunoaștere pe care nu ai obținut-o în alt domeniu.


R: Cum se duce lupta în „parlamentul” din Vrancea?


Ovidiu Burdușa: Pentru prima dată puterea locala nu are 2/3 din voturi. Deci, singura noastră armă pe care o avem la dispoziție poate fi aceasta. Risipa banului public este cea mai mare problema. Cu o ușurință greu de inteles aruncăm banii publici pe foarte multe proiecte care nu aduc plus valoare sau vizibilitate națională consiliului județean.


Aduc doar voturi celor care conduc cu mână de fier acest județ. Din păcate, sunt multe lucruri de spus în această privință. Mă deranjează faptul că, deși fiecare consilier liberal are in spate circa 4300 de voturi, o singură dată am avut capitolul diverse. Ca și consilier, nu poți, în plen, să vorbești despre un subiect sau o problemă care apare sau care îți este semnalata de un cetățean al județului. Trebuie să ne limităm doar la ordinea de zi. INCREDIBIL!


R: Ce ar trebui (dacă ar trebui) să înțeleagă oamenii din județul nostru la 30 de le revoluție?


Ovidiu Burdușa: La 30 de ani de la revoluție, cetățenii din județul Vrancea trebuie să înțeleagă că este foarte important să iasă la vot. Fiecare vot contează! O dată la 4 ani trebuie să ne exercităm acest drept. În cabina de vot suntem liberi și trebuie să votăm pentru interesul județului.


Din păcate, până acum, o mare parte a votat pentru interesul personal. Pe de altă parte, tinerii au plecat din județ sau au fost mai puțin interesați de vot, în schimb, bunicii noștri, care au mai puține informații și sunt poate mai ușor de manipulat, au ieșit și au legitimat această conducere ticăloasă care a distrus țara în ultimii doi ani. Punctul de pornire al acestui județ poate fi 7 iunie 2020, atunci cînd putem să trimitem  pentru prima dată în opoziție, pe plan local, PSD.


Poate că și vrâncenii care vor să revină într-o zi în țară ar trebui să facă un efort la anul, și să încerce să-și ia concediul în acea perioadă. Nu cred că actuala guvernare va acorda românilor din diaspora, liberă de PSD, votul electronic. Va trebui să ajungem noi la guvernare și să îndreptăm anumite lucruri nefavorabile românilor din străinătate cum ar fi: mărirea numarului de mandate pe diaspora și votul electronic. Două drepturi fundamentale  într-o Românie europeană.


R: Ca om politic, ce planuri aveți? Dar ca... „civil”?


Ovidiu Burdușa: Îmi doresc enorm să termin acest mandat, început pe data de 5 iunie 2016. Fac 4.300 de kilometri în fiecare lună ca să ajung la o ședință ordinară. Din păcate, la ședințele de îndata sau la cele extraordinare, anunțate cu foarte puțin timp înainte, nu pot ajunge. Apoi, îmi doresc ca la anul să fac parte din echipa care va schimba pe harta politica a județului această culoare roșie. Apoi 2024, nu stiu, vom vedea, este aproape.


R: Cum combinați alergătura dintre viața cotidiană cu familia? Ați simțit vreodată nevoia să renunțați la politică?


Ovidiu Burdușa: Familia este alături de mine. Părinții și frații la fel, susținerea este totală. Trebuie să mă împart intre familie, afaceri și politică. Sunt membru PNL din toamna anului 2015, timp în care am apucat să vad multe lucruri frumoase dar și câteva lucruri negative. Pentru cele negative am ramas.


R: Ce le lipsește liberalilor de astăzi? Dar celor din Vrancea?


Ovidiu Burdușa: Trebuie să ne aducem aminte că organizația PNL este costruită în urma unei fuziuni a celor mai mari partide de dreapta din România. În Vrancea, această organizație a fost creată de președintele Cătălin Toma cu foarte multe sacrificii. Și, cu toate astea, am reușit un scor foarte bun, 38% din voturi la Cj, transformate în 13 mandate. Am fost la aproape 900 de voturi distanță să căștigăm municipiul Focsani. Poate ne-a lipsit timpul pentru organizare. Anul 2020 va fi anul câștigator.


R: Unde găsiți oaza de liniște?


Ovidiu Burdușa: La Panciu. Acolo îmi încarc în cel mai scurt timp bateriile. Îmi iau energia necesară ca, mai apoi, să o consum în „cetatea eterna”...


R: Ultima carte citită?


Ovidiu Burdușa: „Pe sub apele Dunării, spre libertate”, scrisă de Sharon Rushton.
Acum citesc „Dulce și amar. Condamnați la străinătate”.


R: Un sfat pentru noi, ăștia care n-am avut curajul să plecăm din țară.


Ovidiu Burdușa: În 1998, când am plecat eu din țară, nu erau atâtea oportunități câte sunt astăzi și nu aveam nici o șansă să schimbăm sistemul. Lupta era inegala. Astăzi, această bătălie este pe muchie de cutit, este „parte în parte”. Nu plecați, pentru că, în curand, ușor-ușor, diaspora revine acasa. Se va crea acea masă critică de care avem mare nevoie pentru schimbare.

 

 

Adauga comentariu