O telenovelă vrâncenească: o căsătorie nesăbuită și pierderea averii boierului Plagino

Istoricul Florin Dîrdală ne dezvăluie astăzi o nouă filă de istorie, așa cum reiese ea din documentele aflate la Arhivele Vrancea: cum a fost risipită averea boierului Alexandru Plagino de către ginere, un împătimit al jocurilor de noroc. „Cu siguranță că povestea care urmează nu are cum să fie mai cunoscută decât senzaționalele telenovele de azi, dar cele petrecute în urmă cu mai bine de un secol în sudul județului au produs multă vâlvă la acea vreme. Despre ce este vorba? În anul 1894 trecea la cele veșnice boierul Alexandru Plagino, un personaj puțin spus bogat, care stăpânea după unele calcule aproximativ 60.000 de ha teren localizate începând de pe la Tătăranu-Mărtinești și ajungea până în zona Focului Viu de azi - sau și mai pe înțeles cam în totalitate teritoriul bazinelor hidrografice ale râurilor Râmna și Râmnic. Pe lângă faptul că boierul respectiv a fost bunicul primului nostru olimpic, George Plagino, acesta a avut și o fiică cam năbădăioasă, care s-a îndrăgostit nebunește de frumosul administrator al moșiei tatălui său, un anume Ion Friedman de origine israelită. Bineînțeles că bătrânul boier nu a fost de acord cu această relație, parcă bănuind că lucrurile nu vor fi în regulă dacă această relație va continua. Vigilența lui a încetat la data decesului, iar fiica n-a mai ținut cont decât de sentimente și a legalizat un an mai târziu iubirea sa.

Greșeală fatală.  Friedman nu avea în fața ochilor decât fabuloasele bogății pe care proaspăta soție le-a adus în cadrul căsniciei și cu binișorul a convins-o să-și gireze toate hectarele la Banca Angliei pentru o sumă colosală la acea vreme: 50.000 de lire sterline. Văzându-se cu banii, Friedman nu a investit această sumă în noi achiziții de teren sau alte investitii pe moșie și a preferat, fiind un împătimit jucător, să riște nepăsător totul la Cazinou, pierzând până și ultima lețcaie. Vestita Bancă a Angliei nu și-a pierdut timpul cu recuperarea prejudicului în mod direct, ci a solicitat Statului Român - care girase împrumutul - să restituie suma, acesta s-a conformat și apoi a trimis portăreii să recupereze paguba de la moșia Plagino.

Acolo au fost întâmpinați de Friedman, care a protestat împotriva sechestrului, de fațadă pentru ochii soției, dar nici măcar aceasta nu-l mai credea. Autoritățile, imperturbabile, au pus pecețile peste toate bunurile familiei Friedman-Plagino și acestea nu erau deloc puține: conace, teren arabil, păduri, animale, lenjerie - inclusiv de cea intimă, sfeșnice, fețe de masă și alte asemenea bunuri mișcătoare.

Friedman se opunea de fiecare dată când un bun era confiscat, dar mascarada lui nu a mai impresionat pe nimeni. Inclusiv doamna Friedman - fostă Plagino, nu a mai fost emoționată de gesturile și văicărerile soțului și a cerut divorțul de acest cartofor. Cu toată opozitia lui Friedman, care a încercat din răsputeri să se împace cu soția, sperând și la partea de avere ce trebuia să-i revină acesteia prin succesiune, dna Elena Friedman a obținut  divorțul în 1911 și a scăpat măcar de lingușelile și scenele fostului soț. Și poate că în sfârșit a fost de acord și a înțeles cele ce-i spunea părintele său, inclusiv pe patul de moarte”.

Adauga comentariu