O “ţară ca afară” cu urmaşii corupţilor din ţară

Azi am să vă dau o scurtă lecţie despre cum au furat bunicii şi părinţii celor care ne fac nouă partide azi. Şi ne ţin lecţii despre “fără penali în funcţii publice”. Normal ar fi să ceară fără corupţi şi coruptibili în funcţii publice. Că, dacă bunicii şi părinţii lor, erau lustraţi – de Punctul 8 de la Timişoara, sau de o Justiţie corectă, neafiliată politic, aşa cum era în anii 90, care le-ar fi fost discursul azi? E uşor să râgâi lecţii despre corectitudine cu damf de devalizare Bancorex, parfum de Ţigareta I, II şi câte nu le-om fi aflat, scandal de Motorola, Clisura Dunării, jocul de întrajutorare Caritas, Eterna şi Fascinanta Românie şamd.

“Etern şi Fascinant” este cum nu mai scăpăm de aceste familii de căpuşe şi cum răsar din spuma politicilor autohtone tot felul de virginali şi afrodiţi.

Da, nimeni nu răspunde pentru faptele altora şi nici un copil nu are ce căuta în troaca părinţilor săi. Nimeni nu cere acest lucru, ci doar bun simţ în atitudinea şi discursul public de azi. Şi să se înceteze cu rescrierea istoriei. Nu am ajuns în 2019 să retrăim anul 1984, numai din cauză că nişte urmaşi de nomenclaturişti, devalizatori ai economiei naţionale şi contrabandişti ai anilor 90 au impresia că au dreptul să caşte gura şi să ne impună minutul de ură şi neolimba corectitudinii politice a rahatului ce poate fi mâncat ţinut fiind de partea sa curată. Mai ales când “strămoşii” lor din anii 90 se fac vinovaţi de distrugerea iremediabilă a României, de întârzierea aderării la Uniunea Europeană cu 10 ani. Din cauza celor mai scandaloase şi mai nepedepsite scandaluri de corupţie din anii 90, nu avem azi “o ţară ca afară”. Cazuri ca Ţigareta, Caritas, Flota, Amfetamina şi Bancorex ar impune “minutul de ruşine în public”, mai ales că vinovaţii nu au fost pedepsiţi, indiferent de dosarele deschise şi redeschise. Niţică ruşine, nu gargara politicianistă pe care o auzim azi. Gargară care nu vine să propună soluţii pentru români şi România, ci doar pentru noile găşti de interese.

Post-decembrist, românii au avut parte de jocuri piramidale, falimente bancare, căpuşare de industrii şi fondurile de investiţii care s-au evaporat peste mări şi ţări. Toate cu complicitatea structurilor de forţă ale statului şi cu implicarea şi în beneficiul noii clase de politicieni. Aşa s-a născut cumătrocraţia, în perioada “de tranziţie”, speculându-se dorinţa de nemuncă şi de îmbogăţire rapidă a majorităţii românilor. Banii au născut monştri. Iar de urmaşii acelor monştri nu am scăpat. Şi nici nu scăpăm curând.

Aşa că recursul la istoria recentă este absolut necesar. Căci, prin „Afacerea Motorola”, de exemplu, statul român a fost “amabil” să dea 6 milioane de dolari pe echipamente de 600 de mii de dolari. Prejudiciul nu a mai fost recuperat niciodată, dar i-a permis “inculpatului” Năsui să-l şcolească pe tânărul Năsui la şcoli înalte, să ne poată deveni cândva prim ministru. Asta dacă va câştiga vreodată Alianţa USR-PLUS alegerile.

Prin escrocheria Caritas s-au spălat toţi banii negri din conturile PCR, UASCR, UTC, Sindicate şi ce a mai fost să fie scos pe piaţă ca masă monetară “curată”. Fraierilor români li s-a promis că, la fiecare leu investit în acest “joc de întrajutorare”, după trei luni primesc 8 lei. Credeţi că a stat să judece careva ceva? S-au format cozi interminabile la casieriile “Escrocaritas” – iar, din 1991, până la falimentul din 1994, o treime din economiile populaţiei au fost vârâte şi pierdute în beneficiul celor care cărau cu valizele bani pe uşa din dos şi-i scoteau în aceeaşi zi, “în-optiţi”, pe uşa din dos. 300.000 de oameni au rămas pe listele de aşteptare cu o gaură de 450 de milioane de dolari pe care nu au mai recuperat-o niciodată. Banii au ajuns în buzunarele unor politicieni, securişti, politişti sau în ale apropiaţilor acestora. Previzibil, procesul a fost tergiversat, intervenind prescripţia faptelor.

„Ţigareta 1” ne-a costat peste 27 de miliarde de lei vechi. “Ţigareta 2” tot atât. În plus, ne-a arătat că serviciile secrete auveau operaţiuni speciale prin care îşi făceau rost de bani de care să nu dea socoteală public. Aşa că, în 2001, fostul premier Năstase le-a rezolvat “problema” şi le-a dat voie să-şi înfiinţeze firme sub acoperire şi să racoleze diverşi oameni de afaceri. Aşa s-au “născut” alde Sebi Ghiţă, Tel Drum, Hexy Pharma, Gigi Becali şi cine ştie câţi afacerişti şi câte afaceri “sub acoperire”. Despre care aflăm doar când îşi dau la gioale diversele “servicii” şi-şi distrug unele altora sponsorii. Sau când “acoperitul” se crede prea deştept şi crede că mintea lui a descoperit “afacerea”. Şi este pus la punct.

Să vă mai zic că am pierdut prin furgăsirea Flotei comerciale a României 11.000 de miliarde de lei noi, nu vechi. Din prăbuşirea Bancorex, 2,4 miliarde de dolari - adică vreo 8% din PIB-ul de la acea vreme. Banii s-au recuperat de către statul român din buzunarele celor devalizaţi, adică românii, printr-o taxă pe care au introdus-o în preţul carburanţilor. Aşa că s-a rezolvat: devalizatorii au rămas cu banii, românii cu paguba.

Şi, gata!

Adauga comentariu