O sută de locuri jenante din Focșani: Casa Leon Cracalia. Proprietatea unui căpitan-erou, casa monument nu își mai găsește utilitate în peisajul autohton

Cumva izolată de vecini, deși pe un bulevard intens circulat și presărat de clădiri de utilitate publică, peste Casa Leon Cracalia (Șelaru) a fost tras un văl de uitare. Cei mai mulți știu cu siguranță doar că pe strada Cuza Vodă 41 s-au perindat de-a lungul timpurilor noastre contemporane diverse cluburi. De mulți ani însă, proprietara pare că a renunțat la gândul de a închiria clădirea, astfel că aici găsești doar uși ferecate.  

Spre deosebire de alte clădiri monumente istorice, Casa Leon Cracalia încă se păstrează bine. Cel puțin privită din exterior. În interior, cu ani în urmă, proprietara casei spunea că a găsit un dezastru lăsat în urmă de chiriașii care aveau aici clubul Times. Imobilul a fost prelungit cu câteva „cașcarabete” și, pentru cei care țin minte acele vremuri, exista chiar și o piscină în grădina casei monument istoric. Construcția încă există, înconjurată de buruieni, chiar în imediata vecinătate a unui foișor. Dacă dai o raită prin parcarea ocupată de Poliția Locală - instituție care își are sediul în imediata apropiere a Casei Leon Cracalia, piscina încă poate fi „admirată” din spatele gardului de sârmă.

În decursul timpului, aici au mai fost și alte baruri, restaurante, cluburi sau cum s-or numi. Unii zic chiar că aici ar fi funcționat și o fabrică de confecții. Cert este doar că imobilul, care mai păstrează încă amprenta începutului de secol XIX, a aparținut unui erou, al cărui nume îl și poartă de altfel. Leon Cracalia a fost căpitanul care a preluat comanda batalionului din Regimentul 10 Dorobanți Putna după ce maiorul Gheorghe Șonțu murise, în timpul asaltului asupra Griviţei din 30 august 1877. Militar de carieră, căpitan din 1871, atacul redutei de la Grivița a fost și ultimul pentru Leon Cracalia.

Avea 39 de ani. Peste casa sa, încet - încet s-a așternut vălul uitării. Un monument istoric care este protejat doar cu numele. Fie că se află în proprietatea statului, fie că aparține moștenitorilor de drept, un astfel de imobil e greu de păstrat, de întreținut sau de restaurat. Nu este însă imposibil, dacă ar exista un minim interes pentru a ne păstra vie amintirea acelor ani, iar protejarea monumentelor istorice ar însemna și altceva în afară de câteva litere înșirate pe hârtie.

Adauga comentariu