O stradă veche din Focșani, pe nedrept uitată - Strada Mare a Unirii

Istoricul Florin Dîrdală, angajat al Direcției Județene a Arhivelor Naționale Vrancea, ne propune astăzi o incursiune în istoria mai puțin cunoscută a arterei principale din municipiul Focșani, cunoscută ca Strada Mare a Unirii.

„Artera cunoscută mult timp focşănenilor ca strada Mare a Unirii are o istorie îndelungată, a existat din timpuri vechi, înainte ca orice reper al oraşului de azi să se plăsmuiască şi s-a născut din nevoia locuitorilor de demult de a avea căi de comunicaţie necesare schimburilor comerciale, relaţiilor sociale, refugiilor, mişcării armatelor etc.

Acest drum de legătură între provinciile româneşti, poziţionat cumva în prezent între Big Central - Primăria Focşani - fostul restaurant  Zimbru - Şcoala nr 2 „Ion Basgan” - strada Mărăşeşti, fostă Mihail Sturza, a fost consemnat în  documentele de acum câteva secole ca parte a drumului lui Rotopan, drum care venea de la Făurei - Garoafa, intra prin zona Amorţitu în Focşani, continua cu strada Mare a Unirii şi ieşea din oraş pe la bariera Coteşti. Până la Mica Unire din 1859, locuitorii au dat nume acestei porţiuni, din drumul lui Ropotan, care tranzita oraşul, Uliţa Mare, iar după Unire în semn de bucurie și sărbatoare Strada Mare a Unirii.

 

Spre deosebire de restul oraşului unde locuinţele erau așezate cam spre fundul curţilor cu fața la amiază-zi sau răsărit, fără a căuta dacă e sau nu cum trebuie orientată către stradă, pe această cale de comunicatie, prăvăliile erau aşezate la rând şi cu faţa la stradă, fiind făcute în vremurile vechi din lemn sau paiantă, acoperite cu şindrilă ori olane groase și împrejmuite cu garduri sau în puţine locuri cu  ziduri de cărămidă amestecată cu bolovani. La începutul secolului al XX lea, casele şi prăvăliile au început a fi construite din zid cu temelie de piatră și acoperite cu tablă de fier devenind mult mai încăpătoare şi cu mult mai confortabile decât pe vremuri.

În plus erau împrejmuite cu grilaj de fier sau de lemn vopsit. Strada a fost pentru prima dată învelită cu grinzi la începutul secolului al XIX lea, așa  cum era la Iaşi şi Bucureşti, situaţie care a durat până spre sfârșitul secolului la XiX lea, ulterior luându-se măsuri pentru pavarea străzii, la care, inițial, au participat cu muncă și bani particularii ce domicliau aici, iar apoi autorităţile. De asemea pe la 1865-1870 doi edili extrem de curajoși, în ciuda multelor reclamaţii ce li s-au adus, Hagi Nicola şi D. Nicolaide au facut prima încercare de sistematizare a acestui târg conservator, și au tăiat de-a lungul întregii străzi centrale toate streşinile de lemn model turcesc ce ieșeau în afară mai bine de un metru, obiecte care dădeau strazii un aspect extrem de neplăcut. 

Dacă cele de mai sus ne dau o oarecare idee despre istoria veche a străzii, pe la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial constatăm maxima ei dezvoltare, când de-a lungul a aproape 2 km lungime se aflau mai bine de o sută de stabilimente comerciale, 30 de beciuri imense, peste 1.500 de locuitori și mai mult de cinci sute de locuințe particulare. Aici erau cele mai multe societăți de credit (Banca Plăinești, Societatea Economia, Banca Milcov, Banca Putnei). Era locul de plimbare al focșănenilor, dar și de interes al acestora. 

Făcea legatura cu piața comercială a orașului și trecea foarte aproape de piața simbol a localității. Într-un cuvânt, era istoria și originalitatea acestei comunități. Venirea regimului comunist a încetinit şi ulterior a pus capăt activităţilor comerciale ce se desfăşurau cu predilecţie pe această stradă.  Acest lucru a determinat ruinarea foştilor negustori, plecarea lor, transferul proprietăţilor şi lăsarea clădirilor într-o stare de neîngrijire care a permis orânduirii de la acea vreme să înceapă un amplu proces de sistematizare asupra acestei străzi.

Cutremurul din 1977 a accelerat procesul deja început, iar câţiva ani mai târziu perimetrul ocupat de fosta Stradă Mare a căpătat forma pe care o cunoaştem cu toţii. A fost sistematizarea un lucru bun sau rău? Părerile sunt împărţite! Dramatic este în schimb faptul că trecutul acestui oraş modest, de provincie, este aproape necunoscut celor mai mulţi dintre locuitorii săi, iar pentru ceilalţi români este o adevărată enigmă. 

Şi acest lucru se petrece în prezent, când pentru a prospera, o comunitate trebuie în primul rând să-şi facă publică agenda istorică. Proiectul de recalificare urbană desfăşurat în ultimii ani a  reprezentat o încercare în acest sens, dar nu a fost suficient și nici măcar nu a ieșit foarte bine. Ce ar mai trebui? Să ne uităm în jur la cei care au făcut din reperele istoriei puncte de plecare în dezvoltarea actuală. Să le preluăm ideile, să le dezvoltam și să ne folosim imaginaţia. Și mai ales să nu ezităm să cerem ajutorul şi pasionaţilor de istorie din oraş. Probabil vom descoperi că numărul lor nu este aşa de mic pe cât s-ar crede.

 

 

 

Sursa Foto: focsaniulvechi.ro

Adauga comentariu