O nouă filă în cartea moștenitorilor criminalilor de război? Cum s-au transferat zeci de hectare dintr-o comună buzioană tocmai în Focșani

Autoritățile locale au început să facă pași timizi pentru a verifica modul în care au fost împroprietăriți moștenitorii persoanelor bănuite a fi „criminali de război”. Și, pe lângă deja cunoscutele nume ale lui Gheorghe Alexianu și a lui Nicolae Dragomir, la noi în județ ar mai putea fi vorba despre alte nume sonore. Unul dintre acestea, familia Șutzu (Șoutzu(o)/ Șuțu). Conform documentelor oficiale, Elisabeta și Constantin Șutzu aveau 1,5 hectare în Slobozia Bradului, dar și 50 de hectare în comuna Grebănău (Grebănu) din Buzău. Suprafețe care le-au fost date moștenitorilor, însă semne de întrebare ridică suprafața deținută în județul vecin. Cum, necum, înainte de 2008, băieții deștepți au pus mâna pe drepturile litigioase, iar rotițele s-au pus în mișcare. Așa s-a ajuns ca, la mijlocul anului 2008, terenul care era de fapt amplasat în Grebănu să fie reconstituit chiar în Focșani: 50 de hectare, care au rupt din fosta proprietate a Pomicola.

Că familia Șuțu era cunoscută în județul vecin aflăm oficial, de pe site-ul comunei Grebănu, cu un teritoriu „oarecum izolat, fiind la 7 km de municipiul Rîmnicu Sărat și 41 km de municipiul Buzău. Prima atestare documentară este din anul 1583. După anul 1800, documentele atestă prezența în zonă a boierilor din famila Șuțu, care vor stăpâni aceste pământuri”. Vor stăpâni, dar nu și în zilele noastre. Deși distanța dintre Grebănu și Focșani este considerabilă, cel mai potrivit a fost ca moștenitorii familiei de vază din comuna buzoiană să își ia partea la noi în județ.

Conform actelor normative, nu este ilegal să faci reconstituire în alte zone decât acolo unde exista proprietatea în trecut. Dar legea impune niște limite, cel puțin pe raza aceluiași județ, dacă nu chiar la nivel de localitate. „În cazul în care în localitate nu există suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafeţele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, conform art.49 din Legea nr.18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile”.

Cu toate acestea, în martie 2008, familii importante din Focșani au bătut palma cu moștenitorii Elisabetei Șuțu pentru cele 50 de hectare de livadă defrișată de la marginea Focșaniului. Suprafață obținută de altfel cu acordul autorităților care „vegheau” asupra legalității reconstituirilor din Vrancea, cu doar câteva zile înainte de tranzacție.

O altă discuție ar fi aceea că, pentru suprafața unde cândva exista Pomicola, erau deja alți proprietari. Unul dintre aceștia, o altă instituție a statului. O unitate școlară mai exact: Fosta Școală Normală din Focșani. Odată cu reforma agrară din 1921, se avea în vedere împroprietărirea cu pământ inclusiv a unităților școlare, pentru desfăşurarea activităţilor specifice. Iar în ceea ce privește Fosta Școală Normală - actualul Colegiu Pedagogic, proprietatea a 30 de hectare este specificată chiar pe site:

Însă, chiar dacă la nivelul anului 1923 Şcoala Normală deținuse zeci de hectare de teren la marginea Focșaniului, pentru a fi folosit de elevi pentru practică agricolă, istoria zbuciumată a unității de învățământ face ca urmele proprietății să se piardă.

Ulterior, în 1948, Şcoala de surdo-muţi a preluat 25 de hectare de teren, care mai târziu au fost predate Ministerului Agriculturii şi Domeniilor de unde au ajuns în custodia Gospodăriei de Partid a PCR Vrancea. După Revoluție și odată cu apariția legilor fondului funciar, fiind vorba de teren valoros, aproape de Focșani, a ajuns totuși unde trebuie, fiind vândut și revândut de mai multe ori de investitori.

Adauga comentariu