O broșurică istorică foarte ciudată

In 1945, la sfârsit de Război Mondial, vecinii noștri de la Răsărit au căutat din toate puterile să mai dreagă busuiocul și să-i determine pe români să uite tot răul pe care l-au produs cohortele Armatei Roșii.

Așa că au transmis la toate prefecturile din țară și apoi către toate localitățile o fițuică împăciuitoare, cu multe minciuni strecurate în cuprinsul ei, dar și pasaje adevărate care, comunicată mai departe populației, trebuia să-i convingă pe toți cei care luau la cunoștință de respectivul  mesaj, că Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste nu numai că nu ne-a învins și distrus, ci ne-a iertat și salvat de fiara hitleristă.

Publicația a început a relata cât rău ne-au pricinuit armatele germane care au fost aduse în țară, se zice acolo, de Antonescu, dar, de fapt,  o primă  misiune militară germană a fost solicitată de Carol al II lea, înca de pe la începutul anului 1940. Ce-i drept, în timpul lui Antonescu, efectivele germane au crescut considerabil, la care s-au adăugat și abuzurile legionarilor, așa încât, la intrarea României în război, noi, o biată fărâmă de nisip împotriva stâncii uriașe care era URSS, forțele democratice cinstite și mai ales,cică, membrii Partidului Comunist Român au încercat pe cât au putut să oprească această nebunie care nu putea avea decât un singur deznodământ - înfrângerea și pieirea ca țară.

Dar profitorii antonescieni și nemțofilii au reușit în prima fază să-și impună voința și au târât soldații români, pe Ion, pe Costea, pe Vasile și pe alții de prin cătune și satele lor, tocmai în vastele  teritorii ale popoarelor sovietice, ajungând, unele corpuri expediționare românești, tocmai la Marea Caspică. La comanda hitleriștilor au omorât, au distrus, au furat și au facut orice fel de lucru care nu ar fi stat deloc în firea noastră blândă, dar după ce colosul sovietic s-a scuturat din amețeala primelor lovituri, nu a mai fost cale de scăpare.

Ușor, ușor, dar necontenit, toate forțele marelui Reich au fost nimicite și împinse înapoi, iar Armata Română, din păcate, a trebuit și ea să fie umilită pentru că trupele ei au ascultat orbește de niște criminali din țară și câțiva dezaxați din Deutschland, care nu au avut în fața ochilor decât interesul lor personal și satisfacerea poftelor teritoriale. În comparație cu aceste nenorociri, povestește broșurica, Armata Roșie  și popoarele sovietice  au procedat în cu totul altfel  după cum urmează:

 .................Când ne gândim că am declarat război Uniunii Sovietice, am invadat teritorii sovietice, am devastat orașe sovietice, am masacrat cetățeni sovietici ar trebui sa ne întrebăm  -pentru tot răul pe care ni l-au făcut nouă nemții și pentru tot răul pe care l am făcut noi popoarelor sovietice ce ar fi trebuit să mai ramână din noi- NIMIC-  Antonescu Ion și Antonescu Mihai spuseseră de atâtea ori că soarta noastră este legată pe viață și pe moarte de soarta marelui Reich. Marele Reich a pierdut războiul.

Marele Reich piere. Și alături de el am pierdut și noi războiul. Dar, iată, marea minune, pentru că e cea mai mare minune din istoria țării noastre, ROMÂNIA TRĂIEȘTE. Popoarele Sovietice ar fi avut atâtea de răzbunat, Uniunea Sovietică victorioasă ar fi avut atâtea de plătit ,... Uniunea Sovietica, pașnică dintotdeauna, s-a arătat față de noi, nu numai iertătoare, dar și generoasă, ca nici o altă țară din lume.

Popoarele URSS n-au confundat pe criminalii hitleriști români cu poporul român. La atâta generozitate nu s-a așteptat nimeni. Și, iată de ce, vorbind despre marea minune în istoria poporului nostru, ne gândim la generozitatea sovietică, fără seamăn în lume .etc... Legat de despăgubiri - dacă socotim cât vom da Uniunii Sovietice din ceea ce produce țara noastră, se vede că vom livra numai, în medie cam 3 % din recolta noastră anuală, dar asta numai timp de 6 ani.

Dar felul generos de a se purta al Sovietelor nu rezultă numai din aceasta. Nemții, aliați cu noi, lăsau muritori de foame pe românii noștri, împrumutați pentru muncă în Germania. Sovietele au știut cum să ni-i redea bine hrăniți și bine îmbrăcați pe vitejii noștri panduri ai Diviziei Tudor Vladimirescu, recrutați voluntari dintre prizonierii români. Nemții ne-au dezorganizat serviciile sanitare. Sovietele au sărit grabnic în ajutor și ne-au trimis echipe sanitare. Nemții ne-au luat semințele cele mai bune.

Armata Roșie ne-a sărit în ajutor și, din propriile ei stocuri, ne-a ajutat la însămânțare. Nemții ne-au sfărâmat liniile ferate. Armata Roșie ne-a pus la dispoziție mii de vagoane și de locomotive. Nemții ne-au pus căluș la gură, ne-au luat toate drepturile de a scrie. Armata sovietică a revărsat peste noi toate aceste libertăți democratice. Cine știe câți soldați viteji ai Armatei Roșii, care au eliberat Ardealul și ni l-au redat, nu erau cu inima indoliată pentru vreo rudă scumpă ce le-a fost ucisă la Odessa sau Crimeea de o bestie antonesciană. Și totuși, acești soldați ai Armatei Roșii i-au eliberat pe frații noștri din Ardeal și ne-au făcut țara mare.

Unde și când s-a mai pomenit asemenea lucru, atâta suflet cald și prietenos, atâta bunătate generoasă din partea unui biruitor față de fostul său dușman de moarte. Cine cunoaște bine sufletul rusesc și cine știe ce inimă adânc omenească bate în piepturile tuturor Popoarelor Sovietice, cine știe bine ce înseamnă un stat sovietic își va da seama și de altceva, că dacă vom da dovadă că suntem drepți, că ne vom ține angajamentele armistițiului generos, că vom face țara noastră cu adevărat democratică, abia atunci se va vedea ce înseamnă căldura și lumina de la răsarit, cum spunea marele scriitor Mihail Sadoveanu ...„Slavă generozității și mărinimiei Uniunii Sovietice arătată față de România ......In veci să traiască prietenia româno-sovietică ...............”

 

Florin Dîrdală - Arhivele Naționale Vrancea

Adauga comentariu