Pentru că statul a avut grijă de pensionari, și în general de toți cei în vârstă, aceștia își împart surplusul cu porumbeii. O pisică mănâncă mai mult!

 

Când ești pensionar și viața începe să capete nuanțe întunecate, micile bucurii ale vieții transcend prostamolul, adezivii minune pentru dantura pusă la stomatologul din colț sau crema pentru articulațiile înțepenite. Revin cu claritate momente în care pensia de doi bani era ceva de neconceput iar restanțele la întreținere sau ultimul leu dat pe medicamente nu aveau loc printre idealuri. Iată că gestul de a hrăni porumbeii capătă o cu totul altă conotație, nu mai este gest, devine un altfel de „carpe diem”!

Adauga comentariu