MasterChef pentru albine! Răzvan Ciobotaru și povestea unui vis devenit realitate: „Produsul meu este onestitatea!”

Răzvan Ciubotaru este un tânăr întreprinzător care a reușit să-și deschidă o afacere de succes într-un domeniu de nișă. Deși are studii în domeniul finanțelor, absolvind două facultăți de profil, el a preferat să plece din sistem și să devină propriul său șef. A riscat enorm, punându-și gaj și perna de sub cap, dacă ne putem exprima așa, însă a reușit cu brio. Începută timid, afacerea a devenit un succes, iar acum numele DULCOFRUCT a devenit cunoscut pe piața națională și internațională. În ciuda succesului, nu vrea să-și părăsească țara și mărturisește deschis că partenerul său de nădejde este tatăl său. Are respect pentru muncă și consideră că reușita în afaceri nu se poate fără munca în echipă.


Reporter: Ce făcea Răzvan Ciobotaru înainte de a deschide o fabrică de mâncare pentru albine?


Răzvan Ciobotaru: Ca multe alte lucruri pe care le-am trăit în viață, totul pornește și din noroc. Dumnezeu îți arată, așa, o cale și dacă te duci pe ea, de bine, dacă nu... asta e. Revenind, înainte de a mă ocupa de hrana pentru albine am fost economist. Am terminat două facultăți cu profil financiar-bancar la București și am lucrat ca atare, ca orice absolvent în zona asta, în bancă. La un moment dat, datorită felului meu de a fi, mai rebel, mi-am dat demisia deși nu știam cu precizie ce voi face în continuare. La vremea aceea, tatăl meu avea o cramă aici, la Cotești, și tocmai începuse să construiască o clădire în care să proceseze struguri. De fapt, exista doar fundația. Eu aveam vreo 16.000 de euro, strânși de la nuntă sau din economii și un singur lucru știam sigur, că vreau să fac ceva de lungă durată.


R: Dar ceva concret, pe afacere, nu știați...


Răzvan Ciobotaru: Habar nu aveam, însă începusem să fac sport și citisem că există niște înlocuitori de zahăr care pot ajuta într-o dietă echilibrată. Atunci mi-am spus că aș putea încerca cu așa ceva. Am plecat în străinătate, am adus niște mostre pe care le-am depozitat în niște butoaie. După o vreme, vine cineva la mine, Traian Dobre, la vremea aceea cel mai mare exportator de miere de albine din țară, să cumpere niște must. Dintr-una într-alta s-a ajuns la mostrele mele și Traian Dobre s-a gândit că lichidul respectiv ar putea fi bun pentru albine, așa că i-am dat cam 200 de kilograme să testeze produsul, făcut special pentru oameni, pe albine. La vreo săptămână m-a sunat și mi-a cerut un tir! Ăsta a fost începutul. Am înregistrat brandul DULCOFRUCT și mi-am spus: asta trebuie să fac!


De atunci și până astăzi au urmat o serie de adaptări, de rețete, de colaborări... Aici trebuie să-i recunosc meritul tatei. Fiindcă era pregătit în zona asta, a industriei alimentare, știa exact ce utilaje mi-ar fi de folos pentru viitoarea fabrică de mâncare pentru albine.  Eu am fost mai mult pe partea de management, de contracte. Am găsit furnizori în străinătate, aproape de pe toate continentele, care să-mi facă baza pentru un îndulcitor special pentru albine.


Investiția a costat cam 500.000 de euro, per total. Am extins și modificat construcția pe care tata ar fi vrut să o facă cramă... ne-am adaptat din mers. Problema a fost că atunci, prin 2008 – 2009, era criză, nu se construia, materialele erau scumpe... era riscant, aproape o nebunie. Am scris proiectul, planul de afaceri, și ne-am dus la bancă. Și-atunci am girat cu tot ce aveam: un teren, un apartament și casa părinților. Tot!


R: Și a mers!


Răzvan Ciobotaru: Mi-am dat seama că aici este o chestiune neexploatată la adevăratul potențial. Toate produsele veneau din import iar românii produceau mai mult pe bază de zahăr. Prin 2009 - 2010 am scos primul nostru produs și am ajuns ca acum, după zece ani, să avem o gamă de 16 tipuri hrană pentru albine. Strategia mea a fost una simplă: am lucrat mereu cu persoane extrem de competente, de la apicultori foarte mari care m-au ajutat să înțeleg ce le trebuie albinelor, până la instituții. La asta s-a adăugat și nelipsita mea prezență de la târgurile de specialitate de unde am învățat multe.
Avem patru colaborări extrem de bune care, de-a lungul timpului, au devenit adevărate motoare de dezvoltare pentru afacerea noastră.

Doamna Narcisa Nederle ne-a deschis ușa colaborării cu Universitatea de Medicină Veterinară din Timișoara, acolo unde se fac testări, se lucrează aplicat pe produs, vin studenții cu lucrări de cercetare, avem materiale speciale care ne permit să facem analize amănunțite. Este foarte important să îmbini partea academică cu cea de business. Concret, acolo se face cercetare iar noi punem rezultatele în practică.

Mai colaborăm cu ICECHIM București, prin doamna profesor Păsărin cu care am câștigat și un proiect de cercetare. De asemenea, ținem aproape cu un laborator din Polonia și mai ales cu domnul profesor doctor Cristian Daniel Popovici, unul dintre cei mai buni nutriționiști pentru albine din Europa.


R: Cum te descurci cu atâtea pe cap?


Răzvan Ciobotaru: E o muncă grea dar eu sunt o firea foarte optimistă care, uneori, „m-a scos!”. Îl am pe tata care se ocupă de partea de producție și care știe tot ce mișcă la acest capitol. Mai am o echipă extraordinară de oameni fără de care nu cred că aș fi putut ajunge aici. Am colegi care sunt alături de mine de la început. Am departamente specializate de contabilitate, economic, livrări, achiziții, marketing, tot...


R: Cum ați reușit să intrați pe piață?


Răzvan Ciobotaru: Aici funcționează munca brută, ca să zic așa, „cu lopata”. În primii ani am fost la toate târgurile și expozițiile pentru apicultori din țară. Asta se întâmplă de regulă iarna, atunci când apicultorii au timp. De exemplu, dacă era târg la Slobozia, repede în mașină și la ora 7 dimineața eram acolo. Ani de zile, în fiecare extrasezon apicol, am procedat așa. Altfel nu te puteai face cunoscut. Acum lucrurile s-au schimbat, a apărut și s-a dezvoltat rapid social-media...


R: Cum înfruntați concurența?


Răzvan Ciobotaru: Produsele mele nu sunt cele mai ieftine. Orice produs am lua, indiferent de gamă, nu este cel mai ieftin de pe piață, însă, și garantez pentru afirmația următoare, produsele mele sunt cele mai bune dacă avem în vedere raportul calitate – preț. Competiția pe piață nu este între mine și alții, ci între ei și mine. Spun asta pentru că în momentul de față, pe plan național, am cea mai mare cotă de piață.


În altă ordine de idei, apicultorii au un profil exraordinar întrucât sunt oameni de la țară iar eu, la rândul meu crescut la țară, am un respect deosebit pentru ei. Îi cunosc. Ar putea sta cu tine o viață dar cu o singură condiție: să fii onest. Ei bine, onestitatea mea față de apicultori este tocmai produsul meu. Dacă le dai acestor oameni un produs de calitate, nu vor pleca de la tine ca să se ducă să cumpere unde e mai ieftin.


R: Cum ați reușit să aduceți firma pe primul loc în topul societățilot de profil din România?


Răzvan Ciobotaru: Una dintre valorile pe care le promovez și care ne-au adus pe primele locuri. Una dintre acestea este schimbarea. Dacă nu ești adeptul schimbării și crezi că numai ce știi tu este bine, dacă nu accepți sugestii, idei venite din partea clienților, colegilor sau a partenerilor, dacă te încăpățânezi să crezi că doar tu deții adevărul... atunci vei fi depășit de situație.


R: Cum ai descrie segmentul de piață în care îți desfășori activitatea?


Răzvan Ciobotaru: Acum se schimbă generațiile între apicultori. Cei mai tineri sunt deschiși la noutăți și noi ne îndreptăm atenția către ei. Totul se tehnologizează și retehnologizează. Apicultorul nu are timp de pierdut, el este preocupat să producă miere, să-și vândă marfa. De aceea apicultorul trebuie să scutească cât mai mult timp și asta înseamnă noi tehnologii. Ca exemplu, nu-și mai cumpără stupi vechi, clasici, din lemn, ci stupi din polistiren, superventilați care păstrează temperatura constantă, scutind astfel efortul albinei. Și exemplele pot continua. Ei bine, în acest context și noi venim cu soluții rapide, sigure și certificate care să-i ușureze treaba apicultorului, să-i economisească timul atât de prețios.


R: Știm că ați pătruns serios și pe piața europeană...


Răzvan Ciobotaru: Adevărat, România este doar una dintre piețe. Noi suntem prezenți pe piețele a 12 țări din Europa. În 2013 am avut primul export în Macedonia, sincer să fiu, din întâmplare. Am întâlnit în Carrefour un domn, Goran, care este căsătorit cu o vrânceancă. Era perioada sărbătorilor de Paște iar el avea coșul plin și tot studia un borcan cu miere. Am intrat în vorbă și am aflat că avea o soră președinte la o asociație de apicultori. Așa că am plecat în Macedonia, am lăsat mostre pentru teste și la primul an am vândut primul tir de hrană pentru albine marca DULCOFRUCT.


Acum vindem marfă în Albania, Bulgaria, Grecia, Moldova, Ucraina, Ungaria, Polonia, Italia, Franța, Spania, Portugalia și Anglia. În Mecedonia nu mai trimit din cauza taxelor vamale foarte mari. Este adevărat că și acolo sunt producători de hrană pentru albine, doar că nu se ridică la aceeași calitate cu a noastră. Noi am câștigat prin seriozitate și prin calitatea produselor. Adică, închipuți-vă un lucru: toate produsele mele au în componență apă. Doar unu la sută la fiecare și asta înseamnă un concediu frumos, cu familia, într-un loc exotic. Însă eu nu pot face acest lucru pentru că a doua valoare după care mă ghidez este integritatea.


R: Planuri de business?


Răzvan Ciobotaru: Mă ocup de această afacere de 10 ani, am ceva idei... nu prea am surse de finanțare (râde). Cred că în ultimele șase luni am vizitat opt țări pentru a mă întâlni cu partenerii mei de acolo, în câteva zile plec în Irlanda pentru a dechide o afacere și acolo. Mai mult, în septembrie vom fi la Montreal unde vom reprezenta România la o întâlnire a apicultorilor din toată lumea, eveniment patronat de Apimondia, Federația Internațională a Asociațiilor de Apicultori.


R: Ce faceți în timpul liber, dacă există?


Răzvan Ciobotaru: Am câteva pasiuni (râde). Fac sport, îmi place foarte mult baschetul, merg la sală și joc biliard. Stau și cu fetițele mele, mai merg la stupi... și citesc business. Nu mă interesează altceva. Cel mai mult mă releaxează să cânt la pian, vorbesc cu tata, când avem timp...


R: V-a tentat politica?


Răzvan Ciobotaru: Nu ascund că am avut propuneri să mă duc în zona asta, dar cred că îmi place prea mult ceea ce fac ca să mă apuc acum de politică.


R: În România există un mediu propice pentru afaceri?


Răzvan Ciobotaru: Nu vreau să mă aventurez cu tot felul de comentarii însă vă spun un singur lucru: dacă făceam același business în Spania, Polonia sau Franța, eram milionar în euro!


R: Și de ce nu ați făcut acest pas?


Răzvan Ciobotaru: Da, mă pot muta cu afacerea în Bulgaria sau în Republica Moldova foarte ușor, nu sunt departe de România, dar ce fac cu oamenii din Cotești? Am 30 de angajați care mănâncă datorită activității noastre, eu mănânc datorită muncii lor. Ce să fac, să plec din țară și să-i las baltă pentru ceva mai mulți bani? Doar nu-i iau cu mine! Așa că peste 10 ani tot aici o să mă găsiți, iar motivul este că nu pot să-i las pe oamenii care au îmbătrânit cu mine!


R: Există posibilitatea de a vă extinde afacerea?


Răzvan Ciobotaru: Aici lângă mine am un teren de peste 2.000 de metri pătrați, sunt la capacitatea maximă cu producția iar tot ce produc vând. Aș putea să comercializez mult mai mult așa că am făcut un proiect pentru a deschide o nouă fabrică. Gândiți-vă: avem o echipă tânără, firma este pe profit, nu am datorii la stat și, cu toate astea, mie mi-au fost refuzate două proiecte pentru obținerea de fonduri europene. Nu am reușit să obțin încă finanțare pentru a extinde afacerea din diferite motive, cele mai multe ridicole. Trebuie să recunosc că mă simt puțin frustrat (râde).

 

 
 

 

Adauga comentariu