Mărire și decădere: din linia ferată Mărășești – Munții Vrancei a rămas doar amintirea. „Ce-am avut în Vrancea și s-a distrus”

Au trecut aproape 70 de ani de când linia ferată Mărășești – Munții Vrancei a dispărut aproape complet, deși au fost zeci de ani de când zona toată era traversată de locomotivele cu aburi, cu ajutorul cărora se transporta nu doar marfă, ci și persoane. O incursiune în istorie a apărut pe pagina Jorăști - Vrancea, unele informații fiind preluate de pe o altă pagină de Facebook - Ghid Turistic Vrancea.

„Construită într-un singur an (1907-1908), linia ferată Mărășești – Munții Vrancei rămâne doar o frântură de istorie, păstrată doar în imagini de arhivă și lucrări de specialtate. Acum mai bine de 100 de ani, în 1913, calea ferată care ducea în Munții Vrancei avea o lungime totală de 88 de kilometri și lega Mărășeștiul de Soveja, ducând până la Lunca Largă. A fost calea ferată particulară cu ecartament îngust cu cea mai îndelungată existență și cel mai lung traseu din vechiul județ Putna.

Între anii 1907-1908, societatea Tișița a construit linia ferată cu ecartament îngust pe traseul Mărășești-Soveja-Tulnici. În anul 1913, linia avea o lungime totală de 88 Km (Mărăşeşti – Soveja – Lunca Largă, inclusiv ramificaţii). Materialul rulant era format din 10 locomotive cu abur, 200 perechi de truckuri, 75 vagoane platformă de 10 t, 2 vagoane de marfă acoperite şi 3 vagoane de călători.

Societatea a construit o fabrică de cherestea cu 24 de gatere, instalaţii pentru aburit cheresteaua, un depou de locomotive, ateliere de reparaţii ale căii ferate forestiere, clădiri administrative precum şi locuinţe pentru muncitorii forestieri, acestea funcționând în colonia forestieră Carpați, situată în apropierea comunei Soveja.

Societatea de exploatare și industrializare a lemnului a fost înființată în 1905 și era condusă de un italian Castiglioni. În 1907 oamenii se apucă de întins linia de la Mărășești spre munții Vrancei, lucrare încheiată în 1908. Tot de atunci poartă numele de Societatea Anonimă Tișița și este preluată de Contele Mikes.

Linia avea cu tot cu ramificații 94 de km. Prin 1919 societatea și-a adus 29 de meșteri cehi și slovaci pentru a schimba o ramificație construită de armata germană în timpul Primului Razboi Mondial si pentru reorganizarea gării de cale ferată din punctul Ciutele. Societatea Anonimă Tișița exploata 7.000 de hectare de pădure, avea 94 de kilometri de linie de cale ferată îngustă, 10 locomotive cu aburi, vagoane de marfă și de călători. Linia pornea de la Mărășești, atunci important nod de cale ferată, urma Valea Șușiței trecea prin Răcoasa, Câmpurile, Soveja, tabăra Gălăciuc, Tulnici, Lepșa, Cheile Tișiței până la graniță. Lângă Cascada Putnei exista gara Putna, apoi linia înainta spre Greșu unde se ramifica spre stânga Cheile Tișiței și spre dreapta pe valea Lepșulețului.

În amonte de Greșu, linia continua pe valea Putnei cu ramificație spre Poiana Mărului până în punctul Buniu (confluența Putnei cu pârâul Țiganului). Aici, într-o poiană era punctul de plecare al unui funicular. În anul 1926 societatea este naționalizată și trece sub proprietatea statului, iar intre 1940 - 1941 este scoasă linia de cale ferată, rambleul ei pe anumite porțiuni încă este vizibil și astăzi”.

„Locomotiva în tunel din apropierea Cascadei Putna, astăzi este tunel rutier” - sursa Foto: Facebook Ghid Turistic Vrancea

Stația Tişița - punctul terminus al ramificației pe Tişița Mare. În dreapta imaginii se află cantina, iar în stânga remiza de locomotive, clădirea stației magazii şi locuințe” - sursa Foto: Facebook Ghid Turistic Vrancea

Stația Lunca Largă, punctul terminus al ramificatiei cu acelaşi nume. Deşi era mai mică decât Stația Tişița, avea remiză de locomotive, locuinte şi telefon” - sursa Foto: Facebook Ghid Turistic Vrancea

Adauga comentariu