A lăsat gradele și a intrat în jocul politic ca să se facă primar. Tudorel Ivan are acum în consemn localitatea copilăriei sale: Cîmpineanca

În urmă cu aproape trei ani, fostul polițist Tudorel Ivan s-a hotărât să facă un pas decisiv în politică și a candidat pentru funcția de primar al comunei Cîmpineanca. Spre uimirea familiei sale, care nu prea a crezut în șansa sa de a câștiga competiția electorală, Tudorel Ivan a devenit noul edil al localității unde a copilărit. Nu se consideră un politician, ci mai degrabă un fiu al satului, un gospodar care încearcă să aducă Cîmpineanca în secolul XXI. Îi place sportul, Kevin Costner și echipa Steaua, însă mai presus de toate își iubește familia care l-a sprijinit de-a lungul lungilor ani de carieră în Ministerul de Interne.


Reporter: Cine este primarul Tudorel Ivan?


Primar Tudorel Ivan: Eu m-am născut la Focșani și am crescut la Cîmpineanca. În 2019 se fac 48 de ani de când sunt fiu al comunei (râde), ca să zic așa. Am absolvit școala gimnazială tot aici, iar liceul, ei bine, am terminat Liceul „Unirea”, actualul Colegiu Național „Unirea”. După liceu am plecat în armată, care era încă obligatorie atunci, unde m-a prins și Revoluția din 89. Țin minte că vreo 15 zile am fos în Timișoara, chiar lângă catedrala unde au avut loc acele incidente. După asta am mers către Arad iar de acolo la Regimentul de Gardă, de unde am fost lăsat la vatră.


R: Cum ați resimțit evenimentele din 89 îmbrăcat în haina militară?


T.Ivan: Eu am fost artilerist. Îmi amintesc că am avut norocul de un comandant de pluton care avea coloană vertebrală și ne-a ținut așa, în limitele raționalului, nu ne-a dat voie să tragem aiurea, cum s-a și întâmplat de fapt. Și de aia nici nu am avut evenimente neplăcute.


R: Ce s-a întâmplat după stagiul militar?


T.Ivan: Am intrat în câmpul muncii (râde) și m-am încadrat ca pedagog la Liceul Florești din Cîmpineanca. Un liceu cu profil de mecanici agricoli, renumit la acea vreme, unde veneau și elevi din liceele limitrofe. Eram doar doi pedagogi care aveau grijă de 300 de elevi, câți erau la internat. Aici n-am stat degeaba, am învățat, și în 1991 am dat examen la Școala Militară de Poliție Cîmpina, instituție pe care am absolvit-doi ani mai târziu. De atunci, de la sfârșitul lui 1993, am lucrat la IPJ Vrancea. 15 ani am lucrat la Serviciul de Ordine Publică și 10 ani la Serviciul Rutier.


R: Aveți amintiri speciale?


T.Ivan: Amintiri sunt multe... și plăcute și neplăcute. O amintire neplăcută este accidentul pe care l-am avut în 2011 la Bizighești și din care am ieșit puțin „șifonat”, întâmplare care m-a determinat să pun punct carierei mele de polițist.


R: Aveați de gând în liceu să urmați o carieră în poliție?


T. Ivan: Nu, nici gând! Am făcut asta la insistențele unui coleg. Se pare că asta mi-a fost soarta. La momentul liceului era cu repartiții, cu locuri de muncă... nu prea mă gândeam, așa, la carieră. Bunul Dumnezeu a făcut să trecem de la un regim comunist la unul democratic și atunci, pentru mine, lucrurile au luat altă întorsătură.


R: În politică din ce motiv ați intrat?


T. Ivan: Timp de 25 de ani, atâți cât am lucrat în Ministerul de Interne, pentru mine politica nu a existat. Acum, în schimb, sunt un om politic, implicat în viața politică. Am ales drumul acesta în dorința de a face ceva pentru comunitatea din Cîmpineanca. De când mă știu, sunt vreo 40 de ani și ceva, în comuna noastră nu prea s-a schimbat mare lucru și m-am gândit că trebuie schimbate mai multe lucruri: mentalitatea, modul de comunicare între administrația locală și cetățeni, atitudinea primarului și, mai ales, trebuie accesate cât mai multe proiecte europene.


R: Și ați făcut ceva din tot ce ne spuneți?


T. Ivan: Eu spun că, în mare parte, le-am realizat și asta într-un timp foarte scurt. În doar trei ani am reușit să semnăm 14 proiecte pe bani europeni, toate eligibile. Urmează ca în perioada următoare să demarăm lucrările. Vreau să-l depășesc pe domnul primar Moscu la acest capitol!


R: Sugerați că până la venirea dumneavoastră în comună nu s-a cam făcut nimic. Cum așa?


T. Ivan: Din cauza lipsei de atitudine și a unei slabe comunicări cu cetățeanul dar și implicării. Eu cînd am venit la primărie nu am găsit nimic de care să mă leg, nu exista nici un proiect pe bani europeni, am luat totul de la zero. Muncite de mine și colegii consilieri.


R: Acum sunteți mulțumit?


T. Ivan: Sunt foarte mulțumit. Într-o săptămână, două, demarează proiectul pe iluminatul public...


R: Am înțeles că doriți să racordați comuna la rețeaua de gaze. Știu că există deja o rețea de țevi băgate în pământ acum 18 ani. Ce se mai aude?


T. Ivan: Nu avem nimic...țevile băgate acum 18 ani s-au depreciat... proiectul acela a fost din start o cauză pierdută.


R: Cineva a plătit lucrările alea...


T. Ivan: Da, o parte din lucrări a fost din bugetul local și o parte... au mers consilierii la momentul respectiv din poartă în poartă, la fiecare, și au strâns bani. Există și chitanțe în acest sens.


R: Sunteți în proces cu firma respectivă?


T. Ivan: Nu... toată chestiune a rămas la stadiul de proiect, atât.


R: Cineva trebuie să dea banii oamenilor înpoi, nu?


T. Ivan: Au trecut atâția ani...


R: Dar s-a comis o ilegalitate!


T. Ivan: Da, aveți dreptate...dar sunt atâția ani de atunci...


R: Dumneavoastră când vă propuneți să terminați proiectul?


T. Ivan: Suntem pe ultima sută de metri, aștept ca Parlamentul să legifereze normele de aplicare la Legea 160 prin care UAT-urilor li se permite să ducă la îndeplinire procedura de licitație. Asta pentru că până acum avea prioritate Ministerul Energiei pentru procedura de achiziție pe tema gazului.


R: Vor fi gaze în doi ani la Cîmpineanca?


T. Ivan: Eu sper să apară normele metodologice de aplicare, să încep procedura și până la finalul anului să încep treaba. Multă lume își dorește gaz în comună.


R: Cum comentați incidentul cu liberalii și poliția?


T. Ivan: Lucrurile au fost foarte simple. A existat un grup de zece persoane care înmâna pliante cu tentă politică, cu sigla PNL pe o parte și cu racordarea la gaz pe verso. Nici nu mă aflam în localitate când s-a produs incidentul. M-au anunțat consilierul și viceprimarul că în comuna noastră se face campanie electorală. Mă rog, problema gazelor nu mă deranjează nicidecum, chiar sunt de acord să merg braț la braț cu dumnealor prin comună pentru a promova gazul, dar cînd lucrurile iau o întorsătură politică mă deranjează oarecum. Nu este corect ca în afara campaniei să împărțim pliante cu promisiuni electorale.


R: Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați urma aceiași pași?


T. Ivan: Sincer? N-aș mai lua-o de la capăt (râde) deși mi-aș dori să fiu copil. Probabil Dumnezeu așa a vrut. Există o soartă în viață fiecăruia peste care nu poți să treci. Eu sunt mulțumit de ce am realizat în viață.


R: Cum vedeți viitorul Romîniei, mai ales acum, când suntem la președinția Consiliului Uniunii Europene?


T. Ivan: Sper să facem față cu brio președinției. Eu zic că o vom scoate la capăt și să sperăm că vom ajunge din urmă multe dintre statele europene. Avem oameni de calitate, foarte deștepți...


R: Cum vedeți județul Vrancea în acest context?


T. Ivan: O să vedeți că Vrancea, în următoarea perioadă, va cunoaște o dezvoltare substanțială, în sensul că toate drumurile județene vor fi reabilitate, avem multe proiecte de asfaltare...


R: Ar fi trebuit ca Vrancea să arate mai bine după 30 de ani?


T. Ivan: Mult mai mult...însă nu sunt eu în măsură să comentez asta


R: Ce face primarul când are timp liber?


T. Ivan: În timpul liber stau cu familia și, pe cât posibil, fac sport, mult sport. Eu am făcut sport de performanță până la treapta a doua de liceu. Am fost legitimat la Clubul de Fotbal „Unirea” Focșani, la clasa profesorului Petrea, însă am renunțat pentru că urma examenul de treaptă și nu voiam să rămân pe dinafară (râde).


R: Cu ce echipă națională țineți?


T. Ivan: Steaua!


R: Și internațională?


T. Ivan: Îmi plac mai multe dar cred că Barcelona este o echipă completă


R: Când nu vă uitați la fotbal, la ce vă uitați?


T. Ivan: Handbal, tenis...


R: Actorul preferat?


T. Ivan: Kevin Kostner și Bruce Willis


R: Cum se împacă viața de familie cu viața agitată de primar, asta după ce ați fost atât timp în uniformă?


T. Ivan: Sincer... nici familia n-a crezut că voi ajunge primar (râde), în schimb e în regulă. Familia mea... soția este ofițer de poliție, fiul meu termină anul acesta Academia de Poliție, va fi viitor ofițer de poliție, cel mic dă capacitatea anul acesta... în rest, lucrurile merg pe un făgaș bun.

 

 

Adauga comentariu