La ei ard catedrale, la noi se îneacă copiii în fosa septică din fundul curţii şcolii

România colcăie de energii civice. E toată numai pungi de energii îngrămădite numai într-o anumită parte a populaţiei care este gata, oricând, să se înroleze în apărarea unor idealuri. Cu cât mai tembel și mai manipulabil "idealul", cu atât mai explozivă este angajarea. Cu abilitate, sau manipulând grosolan, deep-state-ul, prin pârghiile de intoxicare pe care le are la dispoziţie: trompete, vuvuzele și tonomate, canalizează aceste energii civice cât mai departe de adevăratele probleme ale României. După trista experiență în care era cât pe ce să și-o ia pe bune în bot cu Alianța Civică, acest deep state, denumit când „sistem ticăloşit”, când „statul paralel”, și-a creat propria „societate civilă” - un surogat în care a înrolat tot felul de boschetari eco-civici-zăltați cu CV incert și surse de finanțare și mai incerte, ca apoi, din varii motive, a hotărât ca aceasta să devină și partid politic. Experienţa de hipstereală politică numită #UniţiSalivămRomânia a primit PLUS-ul „civil” necesar ca să nu mai rătăcească calea.

România este doar Patria Taxei şi Impozitului Lărgit şi Diversificat, Ţara buzii în curtea din dos şi a civismului de galerie de fotbal. În această Românie dezvoltarea învăţământului şi a sistemului sanitar este, în continuare, ignorată sau peticită în speranța că n-are să mai moară în curând nimeni la modul vizibil. La trei ani de la #Colectivul pe cenuşa căruia s-au căţărat „noii” politicieni, ăia vechi sunt bine, mulţumim de întrebare, reevaluaţi şi în majoritatea lor achitaţi, iar sistemul de sănătate român este la fel de capabil să-şi bată joc de marii arşi, nu să-i trateze. Că la noi emoţia ţine loc de emulaţie, de mobilizare în scopuri nobile. Iar cum emoţia e trecătoare şi scopul nobil ţine preţ de un pârţ despre care am aflat că doar grăbeşte şi accelerează încălzirea globală. S-o explicăm şi altfel: luni a ars Catedrala Notre Dame de Paris. Marţi, tone de lacrimi şi compasiune de Facebook s-au revărsat dinspre România spre Lume. Scăldată în lacrimile compasiunii virtuale româneşti, Franţa zvâceşte din buzunarele miliardarilor ei şi strânge 720 de milioane de euro pentru refacerea Catedralei lor. În mai puţin de 24 de ore? Adică capra vecinului nu binevoieşte să ardă mocnit şi să crape? Lasă că le arătăm noi ipocrizie şi întoarcem armele. Vorba aceea: de unde au avut bani să strângă?

Românii nu sunt capabili să verse o lacrimă după cele 10 biserici-monument care au ars din temelii, între 2015 şi prezentul glorios, în Bucovina. Nu sunt capabili să se revolte de mila culelor boiereşti din Oltenia şi Ţara Românească, sau a castelelor nobiliare din Transilvania lăsate în paragină, sau după cum s-a trecut cu buldozerul peste cetăţile dacice că avea unul nevoie de teren pentru o viluţă în Situl Natura, sau o fabrică de chirpici fix în vatra lui Burebista. Am strâns 1,3 milioane lei pentru refacerea Palatului Episcopal din Oradea, mistuit recent de un incendiu. Atâta de larg le-a fost şi le este buzunarul tuturor celor care „au furat, maică, dar au dat şi la alţii”...

N-am fost capabili nici să cumpărăm „Cuminţenia Pământului”, dar nici să rezolvăm problema celor 255.000 de copii din România care merg, în continuare, la culcare flămânzi, în fiecare zi. Ei n-au fost "cumințeniile pământului", că s-au născut într-o țară greșită, printre niște jegoși moral care fac orice pentru bunăstarea și propășirea lor personală, nu pentru cea a românilor - așa cum unii au jurat la învestirea în funcție.

La ei ard catedrale, la noi se îneacă copiii în fosa septică din fundul curţii şcolii. Anul trecut, existau 2.418 de şcoli cu buda în fundul curţii în România. Fiecare încă îşi aşteaptă copilul, înecat ca jertfă. Ia să fi clădit noi aceste buzi una peste alta, ce adevărată şi emblematică Catedrală a Mântuirii Neamului am fi făcut!

Suntem Ţara dublei măsuri, Ţara Chipurilor Cioplite, a Tătucilor de circumstanţă, a celor care nu sunt cu noi, deci sunt numai împotriva noastră. Dacă nimereşti de partea proastă a gălăgiei stradale, rişti să fii linşat. Dacă eşti de partea „bună”, nici nu mai ştii dacă păşeşti sau levitezi la câte limbi ai înfipte în dos.

Adauga comentariu