Instalatorul sanitar sau virtutea cheii franceze pe blazonul unei meserii profitabile

Există un moment în viața fiecărui bărbat când trebuie să recunoască faptul că nu se pricepe chiar la toate. Oricât de dibaci ne autoproclamăm în anumite circumstanțe, când vine vorba de problemele care se nasc atunci când o banală țeavă, aflată în baie sau bucătărie, se fisurează odios, avem nevoie de un specialist deplin, un doctor desăvârșit în acest domeniu. El se numește instalator și reprezintă autoritatea supremă în materie de țevi, racorduri, robinete, boilere și multe alte cuvinte care pentru profani nu-și găsesc înțelesul.


Mulți dintre instalatori au școala vieții, adică au deprins meserie prin cele străinătățuri, de obicei în Italia, și s-au întors acasă să câștige un ban cinstit. Alții au urmat cursuri de specializare în orașul de baștină, devenind profesioniști cu diplomă în câteva luni. Însă mai există și o a treia categorie, ce-i drept pe cale de dispariție, a vechilor instalatori din regimul ceaușist, cei care lucrau la punctele termice din oraș și chemați ori de câte ori îți plesnea vreo țeavă.


Până la urmă, important pentru toți cei aflați în nevoie, și cu apa până la glezne, este priceperea de care dau dovadă acești prometei ai cheii franceze și, mai ales, care este prețul cerut pentru repunerea în folosință a instalațiilor sanitare.


Ce facem dacă avem nevoie de un instalator? În acest caz se aplică strategia „i know a guy who knows a guy”, cu alte cuvinte cunosc un tip care cunoaște și el un tip...și tot așa. Care va să zică, printr-un soi de recomendare meseriașul ajunge, din pățit în pățit, în fața ușii tale. Prețul nu se face prin telefon, ci chiar la locul catastrofei, în bucătărie sau baie, după caz. După o evaluare expertă, cu atingeri și pipăieli atente de țeavă, priviri concentrate și cântărite vulturește pe sub sprâncene, omul îți va comunica tariful în funcție de efortul depus.


În principiu, la nivelul târgușorului nostru, un instalator priceput pleacă de la o sumă fixă, să zicem 60 de lei, prețul rostogolindu-se în funcție de câte lucrări adiacente va efectua pe lângă cea de bază. Adică ai o țeavă spartă pe tronson, ceea ce este grav. Asta necesită oprirea apei din subsolul blocului și, dacă ai un real ghinion, înlocuirea țevei între paliere, ceea ce înseamnă demontarea (ori dărâmarea măștii), montarea de racorduri, robinete etc. Așa că, pentru câteva ore demuncă, tariful poate sări peste 150 de lei.


Asta în general. Dacă nu cunoaștem pe nimeni care cunoaște un instalator, atunci apelăm la internet și putem găsi imediat un meseriaș „cu experiență în Italia” care se pricepe la toate, inclusiv la cum să ușureze portofica omului aflat la necaz. Dar ce mai contează câțiva lei, acolo, în momentul când după ore de stres și frământare lăuntrică, la rotirea ușoară a robinetului, apa năvălește veselă în chiuvetă?


 

 

Adauga comentariu