Inaugurare „plenară” la Mărășești! Au fost prezenți elevi, au lipsit poeziile patriotice! Pentru moment!

Vremurile de tristă amintire nu au dispărut,vestigii ale acestora găsim în toate instituțiile statului sub diferite forme de manifestare. Nimeni nu mai poate nega astăzi, cel puțin dacă e onest, că majoritatea angajărilor „la stat” se face pe pile. Și cum cei care sunt pe posturi de conducere sunt numiți politic... iaca, avem o ecuație.


Problema este că obiceiuri pe care le doream duse pe vecie nu numai că n-au fost uitate, dar proliferează „creștinește”. Sunt sute, mii de cazuri pe care le cunoaștem cu toții, însă, haideți să vedem ceva pe concret.


Ieri a avut loc o clasică tâmpenie politicianistă practicată la scară largă în ultimii 70 de ani: inaugurarea politică. La Mărășești s-a tăiat panglica neînceputelor lucrări la „Extinderea și modernizarea sistemului de apă și canalizare în județul Vrancea. Etapa a II-a.” Prin urmare, se dă startul în orașul defavorizat Mărășești. Prezență aleasă, unii la costum.


Marian Oprișan l-a trimis pe ăla micu, Dănuț Cristian, să taie și el o panglică ca să aibă ce trece în raportul de activitate. Îmbrăcat frumos, cu pantofi ascuțiți și pantalonii ăia albaștri ca infinitul cerului de vară, ăla micu se conformează și taie panglica. În dreapta îi stă directorul de la CUP, Gheorghe Vasilescu, în stânga se află primarul Valerică Chitic. Cu forfecuțele în mâini, cei trei se reped să taie banda tricoloră. Se felicită de parcă tocmai au făcut gaură-n cer. Suntem în secolul XXI și ăștia inaugurează modernizarea sistemului de apă și canalizare de parcă au descoperit roata!


Ideea este alta. Așa cum prost se obișnuiește la astfel de așa-zise evenimente, la chestiunea aceea penibilă sunt aduși copiii Școlii nr.2 din Mărășești. Elevii sunt îndrumați de directorul școlii, Lorelai Mirela Novetschi, și adjunctul instituției. Bun, înțelegem ce caută acolo politicienii...dar copiii?


Primarul Chitic este de negăsit. Se pare că reconstrucția din temelii a orașului îi răpește și puținul timp rămas liber. Directorul școlii, stimata doamnă Lorelai, ne răspunde la telefon și ne explică pe un ton calm că elevii n-au venit de capul lor. „Elevii nu se aflau acolo în timpul cursurilor, ei au venit de acasă. Jumătate din ei erau acolo cu părinții”, ne-a spus doamna Lorelai. Perfect justificat, nu?


Nouă ni se pare un abuz. În mod firesc, ne întrebăm: ce să caute elevii la inaugurarea politică a unei astfel de lucrări? Se pare că așa se practică! În unele școli din România democrația nu a ajuns încă! Ce-or fi zicând părinții?

 

Adauga comentariu