Guvernanții s-au trezit după zece ani: autoritățile locale trebuie să analizeze din nou retrocedarea a peste 180 de hectare de pădure către fiul lui Gheorghe Alexianu, care fusese condamnat pentru crime împotriva umanității

O decizie din 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ar putea arunca în aer retrocedarea a peste 180 de hectare din pădurile Vrancei, pentru care autoritățile din județ au luptat în instanță puțin spre deloc. Beneficiarul acestor întinse suprafețe este urmașul lui Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnistriei, condamnat pentru crime împotriva umanității. În 2009, Șerban Sorin Alexandru Alexianu obținea fără prea mare efort 183,86 hectare de teren în Străoane, ajutat de declarațiile a doi martori. La acea vreme soluția a rămas definitivă, nefiind atacată nici de Comisia Locală de la Străoane și nici de Comisia Județeană, din cadrul Prefecturii Vrancea. Numai că, între timp, după 10 ani, Ministerul Finanțelor s-a scuturat de trei ori și a ajuns la concluzia că toate soluțiile favorabile privind retrocedările către urmașii criminalilor de război trebuie reanalizate. Inclusiv cea legată de „pădurea lui Alexianu”. Pentru că, în mai 2008, Înalta Curte statuase clar că fostul guvernator al Transnistriei a fost găsit vinovat pe drept de crime împotriva umanității, concluzia fiind că Statul Român nu trebuia să îl despăgubească în niciun fel pentru fostele proprietați.

Povestea este una destul de încâlcită. În anii 2000, Șerban Sorin Alexandru Alexianu a încercat să reabiliteze numele tatălui său, condamnat de Tribunalul Poporului din București pe 17 mai 1946 și executat ulterior. Alături de Gheorghe Alexianu, în dosar fuseseră judecați și mareșalul Ion Antonescu și miniștrii săi, dar și șeful Gărzii de Fier - Horia Sima. Inculpații au fost judecați și condamnați în 1946, la pedepse cu moartea, detențiunea grea pe viață sau muncă silnică.

Soluția din 1946 a fost analizată de Curtea de Apel București la cererea lui Șerban Sorin Alexandru Alexianu, însă prima dată cererea de revizuire făcută de acesta a fost respinsă. Ulterior, când cauza a fost rejudecată, CAB a admis cererea de revizuire, anulând în parte condamnarea din 1946, deoarece a constatat că Protocolul Secret nr.3 al pactului Ribbentrop- Molotov a stat la baza gravelor agresiuni teritoriale pe care le-a suferit România în vara lui 1940 din partea URSS, Ungariei și Bulgariei. În schimb, aceeași instanță a concluzionat că Pactul nu poate justifica crimele contra umanității, astfel încât soluția pe această linie a fost menținută.

Or tocmai acest aspect a dus la atacarea soluției din 2006, iar doi ani mai târziu Înalta Curte a dat soluția definitivă. 

Între timp, în Vrancea se judeca o altă cerere formulată de Șerban Sorin Alexandru Alexianu, pe fond funciar. Fără probleme, fiul lui Gheorghe Alexianu a câștigat pădurea pe care și-o dorea în Vrancea.

Dintr-o eroare, în minută se face referire la metri pătrați, însă retrocedarea s-a făcut pentru hectare, iar soluția a rămas definitivă dintr-un motiv simplu: autoritățile locale nici măcar nu s-au obosit să facă recurs. Acum, lucrurile s-ar putea schimba, dat fiind că Ministerul Finanțelor a solicitat prefecturilor din țară revizuirea retrocedărilor către persoanele condamnate pentru crime împotriva umanității. 

Adauga comentariu