Gropile celor care au murit de ciumă în Vrancea secolului al XIX-lea, un pericol pentru contemporani? Nu știm unde sunt și acest lucru ar trebui să ne pună pe gânduri!

Astăzi ne confruntăm cu temerile  legate de un virus ciudat, propagat  din imensitățile continentului asiatic și care a pus pe jar toată Planeta, inclusiv pe noi, românii. Produs în laboratoare sau transformat prin mutații, coronavirusul este vedeta negativă a acestui deceniu, poate a secolului, așa cum în secolul al XIX-lea acest loc era ocupat de nu mai puțin „celebrele” plăgi, ciuma și holera.


În ceea ce privește ciuma, din  scrierile istoricilor aflăm despre că a fost una din cele mai vechi boli epidemice ce a bântuit vreodata, pomenită chiar şi de Biblie. Ea a lovit de multe ori judeţul nostru, unde a secerat multe vieți. Câte, greu de spus, dar numărul lor în sutele de ani, cât  a bântuit, a fost în toată Europa de ordinul zecilor, poate sutelor de mii.


Gropile unde ciumaţii au fost aruncaţi sunt, cele mai multe, necunoscute ca amplasament contemporanilor, iar această situaţie poate avea efecte nedorite. Din  acest motiv am încercat să reconstituim, pe cât au permis documentele Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea, lucrările cercetătorilor şi mărturiile unor focşăneni sau ale presei un aspect esenţial, și anume unde au fost înmormantaţi ciumaţii, cel puţin aceia care au contractat boala în timpul marilor epidemii din anii 1813-1814 și 1829-1830, atunci când ciuma a lovit pentru ultima dată, într-un mod apocaliptic, pământurile acestea şi a afectat, cel puțin a doua epidemie, cam 15 sate din fostul județ Putna, în afară de oraşul Focsani.


Atunci a fost instituită pentru prima dată carantina şi au existat ordine stricte ca morţii să nu mai fie îngropaţi în cimitirele de pe lângă biserici, ci în alte zone, după cum susţin unii istorici,  chiar și pe lângă case, tocmai pentru a nu permite bolii să se extindă. Cadavrele trebuiau înhumate  foarte repede, morţii de ciumă neputând fi ţinuţi mai mult de 6 ore și de aceea drumul până la groapă nu trebuia să dureze timp îndelungat.  


Serviciul religios nu se mai efectua din cauza riscurilor mari de îmbolnăvire. Cea mai sigură localizare a  unei gropi de ciumaţi este pe drumul ce duce către Mănăstirea Dălhauţi, unde, cu litere chirilice, pe o cruce de piatră se aminteşte că aici odihnesc oasele răposaţilor, robilor lui Dumnezeu, Ioniţă Argint împreună cu soţia sa, Elenca, ce s-au săvârşit de năprasnică boală  în leat 1829, septembrie 24.


O posibilă  cruce a ciumaților, mare și albă, se mai poate vedea între popasul Bachus și satul Popești, pe marginea lui E 85. Alte locuri bănuite că ar adăposti gropi cu ciumaţi ar mai fi satul Neculele, unde se practica pe vremuri un adevărat ritual impresionant pentru vindecarea bolii, anumite puncte din comunele  Jariştea și Vărsătura, câteva zone de la periferia Focșaniului, Crângul Petrești sau chiar porțiuni din apropierea râului Milcov, unde apele au erodat malurile.


Osemintele găsite în ultimii 20  ani cu ocazia diverselor excavaţii efectuate sub Catedrala Ortodoxă, în Grădina Publică a oraşului, pe strada Potop sau la lucrările de la o reprezentanţă auto de pe E 85 ori în alte zone din vecinătatea oraşului la câteva sute de metri de benzinaria Petrom și magazinul Dedeman, spre Bacău, ori în alte comune din judeţ, printre care și comuna Vulturu, pot proveni din diferite   perioade istorice, dar pot data și din vremea marilor epidemii de ciumă.


În concluzie, este mai mult decât necesar să aflăm unde au fost ingropaţi ciumaţii din zonele noastre sau cei decedaţi de holeră şi alte boli groaznice, dar pentru acest lucru este necesară o colaborare corectă a tuturor instituţiilor care au în sfera de interes acest lucru şi, în general, a tuturor autorităților care deţin informaţii, desfăşoară activităţi sau deţin tehnologia necesară şi bineînţeles banii,  pentru a identifica rămăşiţele umane din subsolul judeţului nostru precum şi cele care pot pune verdictul dacă păstrează sau nu bacteria ciumei și provine din acele vremuri. .

 

Florin Dîrdală - Arhivele Naționale Vrancea

Adauga comentariu