Fotoreportaj: Pasajul eurogării din Focșani ar putea fi amenajat ca muzeu. E doar o sugestie!

Gara din Focșani arată ca orice, numai ca o eurogară, nu. Ridicată de Marian Oprișan și Miron Mitrea pe ruinele cochetei clădiri ce adăpostea, odată, călătorii, edificiul care străjuiește acum stația CFR din Târgul Focșanilor este de o rară... urâțenie. Dar nu ne-am propus să discutăm despre clădirea în sine, o vom face cu alt prilej, ci despre cum arată astăzi pasajul din gară. Ei bine, am dat o raită pe acolo și, vă spunem sincer, nu am rămas surprinși. Este exact cum ne așteptam.


Am traversat părculețul din fața noii clădiri și stația de așteptare, pătrunzând în întunecimea „modernului” și insalubrului pasaj. Pe dată, privirea mi-a fost furată de pereții tapetați peste tot cu grafitti colorate dar și cu mesaje inimaginabile, o adevărată istorie memorată pe zeci de metri pătrați de perete.


Pe alocuri, apa rezultată din topirea zăpezii se strecura încăpățânată printr-un acoperiș din plexiglas, gălbui și ciuruit de intemperii, căzând cu regularitate de ceasornic pe gresia ciobită. Dacă adăugăm pereții scorojiți, murdari, atunci întregul pasaj căpăta, astfel, un aspect de peșteră preistorică mânjită cu un soi de picturi rupestre din secolul XXI. Luminat natural la un capăt, pe măsură ce avansai în acest tunel, bezna te cuprindea din toate părțile ca tentaculele unei caracatițe.


Doi inși potriveau furtunuri albe ca niște intestine pe lungimea întregului pasaj, probabil în dorința de a scoate apa infiltrată. Nu le-a scăpat faptul că fotografiam pereții, așa că m-au întrebat de autorizație. Le-am explicat că nu aveam nevoie de așa ceva, însă au plecat nu tocmai convinși de ce le spusesem. Zece minute mai târziu doi polițiști de la TF m-au întrebat de sănătate. Așteptau trenul spre Adjud când o femeie de serviciu le-a semnalat că un potențial infractor face fotografii în pasajul gării.


M-au legitimat, corect, și s-au interesat dacă sunt în posesia unei autorizații, fie și verbale, din partea conducerii gării. N-aveam, dar le-am spus că nu am văzut pe nicăieri vreun semn care să-mi interzică fotografierea pasajului. Discuția începea să lâncezească așa că ne-am urat reciproc să avem o zi bună și ne-am despărțit în cei mai buni termeni.


Odată scăpat de suspiciunile de toate zilele ale angajaților, am admirat în voie aceste fresce minunat pictate, uimit nu atât de coloritul înscrisurilor, cât de mesajul intrinsec al acestora, unele datând chiar din 2015, așa cum arată datele scrise cu grijă pe pereți.


Am mai aflat că Elena și Floryn nu sunt prea iubiți de unii, că PSD intră în aceeași categorie dar și că Felicia, fată strângătoare, știe


„În dragoste și război totul e permis”, spunea un înțelept. Nimic mai adevărat. De exemplu, Adreea își dispută iubitul cu o rivală, aceasta din urmă, dornică să-și arate încrederea în forțele proprii, transmite mesajul de mai jos.

Dacă cineva s-a udat sau nu, până la urmă n-am aflat, dar suntem siguri că pe Gianina cineva încă o mai iubește!


Mesajele diverse, unele hilare, altele care ar face să roșească și un pușcăriaș, reprezintă acum parte din pasajul eurogării din Focșani. În opinia noastră, dacă spațiile din clădire nu au putut fi închiriate, așa cum prevăzuse „cel mai iubit constructor” inițial, pasajul ar putea deveni o atracție turistică în sine, aducând ceva bani și la bugetul de stat. În ziua de azi, nimic nu e de aruncat.

Adauga comentariu