Există viaţă după vaccin?

“Dacă există?” – este întrebarea ce frământă fiecare acţiune a românului care se declară credincios şi familist tradiţional.

Cum v-am mai zis, numai la noi, de-un leu dat unei bătrâne pe stradă, de o lacrimă vărsată la finalul unui film, lumea se consideră egală cu sfinţii. Așa că să nu vă miraţi că fiecare acţiune a românilor stă suspendată între semnificaţia sa laică şi cea religioasă. Dacă e Sărbătoare, vine la pachet cu o sumedenie de  legende şi superstiţii. Dacă e vaccinare, e la fel: realul şi falsul se împletesc armonios.

Spre exemplificare, la îndemână ne sunt şi Boboteaza cu Ajunul său, cât şi vaccinarea anti-COVID-19.

Ficatul românului încă mai păstrează amintirea Crăciunului și a Revelionului, motiv pentru care în Ajunul Bobotezei, nu se mai mănâncă „porcan”, ci „vegan”. Cu speranţa că vom fi feriţi de rele în anul în care am păşit, că orice trigliceridă își are transaminaza sa. Că, dimineața, vodca taie greața.

Cu trupul sănătos, se trece la tratarea spiritului: prin spiritism, mentalim și ghicitul viitorului. Seara, înainte ca oamenii să se ducă la culcare, se iau cărbuni din vatră şi sunt denumiţi cu numele tuturor membrilor familiei, iar cel al cărui cărbune se va stinge mai repede, va muri primul. Ca în oricare altă zi de Sărbătoare de peste an, fetele care vor să își vadă ursitul îşi leagă pe degetul inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă. Iar dacă alunecă pe gheaţă şi dau cu fundul de pământ, se vor şi mărita în acest an. Nasol că încălzirea globală le cam strică tradiţia datului cu fundul de pământ înainte de căsnicie...

Boboteaza este și ziua zgârcitului. De ziua aceasta nu se dă cu împrumut nimic, nici măcar jăratec din vatră. Bașca nu se spală rufe şi nici pe cap nu ai voie să te speli, dară-mi-te pe mâini.

Aşa că explicţi-i unui astfel de om care împleteşte armonios credinţa cu superstiţia ce este acela un vaccin şi cum funcţionează.

Mai ales dacă este şi rezultatul a 30 de ani de bătaie de joc în Educaţie. Cineva care îşi scrijeleşte de aşa manieră întrebarea pe grupul lui de analfabeţi funcţional (citez): „Buna siara grup labaiatul meu a avut. O tractura la calcii dupa ce a fost scos gipsul o trecut ,doua luni de zile si il doare tare trece sajeti prin calcii si cu greu calca cepot sai fcc multumesc si va doresc sarbatori fericite”...

De aceea suntem Țara analfabeților cu diplome, a indivizilor făcuți pe puncte la fabricile de diplome. Ţara în care medicii nu vor să se vaccineze, profesorii nu vor să se vaccineze. Încredere și respect în și față de știință, cum s-ar zice. Rezultatul a 30 de ani de hoții și minciuni securisto-mafioto-statale!

Întotdeauna am crezut că amestecătorii de litere aruncate cu pumnul în comentarii pe Facebook sunt nişte progrămele pe computer dotate cu un Google translate. Le zice „boţi”, n-au minte, creier şi judecată, doar transmit un mesaj, cam ca un virus, infectând orice dezbatere decentă pe reţelele de socializare.

Credeam că sunt ruşii cu un vast program de intoxicare a mediului online românesc. Dar e ca în bancul acela cu americanii care au vrut să ne bombardeze înainte de 1989, dar, văzând câte o lumânare în geam la fiecare fereastră, au renunţat, crezând că am murit cu toţii. La ce să se mai chinuie ruşii cu „boţii” când românul de Facebook funcţionează, enunţă imbecilităţi şi dezbate, în limba sa maternă, ca un progrămel retardat de tradus din chineză în română? Pardon, „romină”...

Am auzit că norvegienii dau câte un milion de dolari aceluia dintre ei care reuşeşte să supravieţuiască, timp de un an de zile, pe una dintre multele lor insuliţe, având la dispoziţie, ca Robinson Crusoe, o umbrelă, un pumn de cuie şi o legătură de zarzavat. Cică acela care reuşeşte să supravieţuiască în atari condiţii, când i se dă milionul de dolari pe mână, în condiţiile economiei de piaţă, va face praf şi pulbere respectiva piaţă.

Ce să spun? Noi suntem aproape 20 de milioane de români care merităm milionul de dolari. Nu rezistăm noi de 2000 de ani pe „insula noastră de latinitate”? Rezistăm.

Şi asta în condiţiile în care, spre deosebire de „robinsonii” norvegieni, pentru a vedea ziua de mâine, trebuie să alungăm cu băţul haita de investitori autohtoni de cumetrie care, de-a valma cu guvernanţii şi parlamentarii, ne dau târcoale şi ne sfâşie agoniseala de-o viaţă…

Acum îmi dau seama că am fost întotdeauna un popor de vizionari. În 1872, când se inaugura Gara de Nord din Bucureşti, nu era vorba despre prima linie de cale ferată, ci despre primul cămin-adăpost pentru aurolacii epocii post-decembriste.

Tot noi am inventat Raiul pe Pământ. Numai În România se trăieşte ca-n Rai: goi, fără un acoperiș deasupra capului și pe dietă de mere. Plin de certitudini despre Viaţa de Apoi. Plin de certitudini despre Viaţa de Apoi. Care ştim că există, aşa cum există şi viaţă după vaccin.

Şi, gata!

Adauga comentariu