Este adevărat că nu există nici o diferenţă între condiţiile din spitalele de stat şi cele particulare? Da, mai ales de când, în puşcării, se tratează „pacienţii” ca în sanatorii

Nu trebuie să fiţi supăraţi pe Conu Ciordache „Altă-ntrebare” că a confundat condiţiile din puşcăriile statului cu cele din spitalele aceluiaşi „apropitar” şi le-a comparat cu cele din spitalele particulare.

De pe vremea culegătorilor-vânători, o singură problemă are omul: maţul. Totul trece pe acolo, de la dragoste, la ideologie. Deci, este posibil ca să se fi citit, în mod eronat, date de pe foaia cu traiul din pârnaie. Că vestea cu adevărat proastă pentru deţinuţii din spitalele Patriei este că norma lor de hrană este de 15 lei pe zi, faţă de 32 de lei cât au deţinuţii din „gherlele” aceleiaşi Patrii. Dar există şi o veste extrem de bună: ăştia cu 15 lei pe zi au dat un ban ca să beneficieze de mizeria de hrană şi condiţii din spitale, ceilalţi doar au dat în cap: fie bugetului, fie câte unui om.

Din punctul de vedere al păpicii, pentru foarte mulţi români este mai bine la „pârnaie” decât „afară”. Că, „la gherlă”, normele de hrană stabilesc un consum lunar de 1,1 kilograme de carne de bovine şi 1,4 kilograme de carne de porc lunar. Asta în timp ce majoritatea românilor care şi plătesc pentru distracţia de a fi liberi că sunt cinstiţi şi nu dau în cap, au garanţie de la stat că-şi vor putea achiziţiona lunar cam 280 de grame de carne de bovină şi 850 de grame de carne de porc. În plus, deţinuţilor li se mai asigură lunar 659 de grame de subproduse de vită, 224 de grame de subproduse de porc şi 1,2 kilograme de slănină. La care se adaugă că nu plătesc facturi la curent, apă, gaze, TVA și accizele pe combustibili… Statul cheltuieşte lunar cam 2300 de lei pentru fiecare deţinut. Sunt români în libertate care nu visează ad-labam această sumă. Păi, să te mai bucuri de libertate?

Din foarte multe puncte de vedere eu chiar nu pricep de ce ar vrea un amărăştean care nu are nici după ce bea apă să fie liberat din pârnaie: casa, casă; masa, masă; internet, televiziune prin cablu, amorezi la duşuri şi nici nu au durerea de cap a plăţii facturilor. Ei ar trebui să fie majoritar revoltaţi că guvernanţii se hărnicesc să-i dea afară din bunăstare, cu grămada, numai pentru a-şi libera câte un amic de politică sau de afaceri.

Un studiu realizat de Syndex România și Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții demonstrează că o familie de patru persoane ar avea nevoie de 6.752 lei pentru cheltuieli lunare, pentru a-şi asigura „un trai minim decent”. Numai că studiul bagă în cheltuielile cu “coşul zilnic” chestiuni de care românul antrenat încă de pe vremea lui Nea Ceaşcă cu supravieţuirea, nu prea are nevoie: să mănânce zilnic, să citească cărţi, să-şi doteze apartamentul şi cu altceva decât „plasmă” şi “beemveu”, articole de igienă, recreere şamd. Oare o pungă de seminţe spartă pe stradă sau în părculeţ plus o pungă cu aurolac intră la recreere?

Cert este faptul că, statistic, suntem săraci și fuduli: jumătate din câștigul nostru se duce-n stomac. Restul îl iau serviciile scumpe și de proastă calitate. Pentru investiţii cheltuielile sunt infime – că nu mai rămân bani după ce-şi iau facturatorii şi statul tainul. Statistic, dintr-un salariu mediu, un român își poate asigura doar 16 coșuri “zilnice” într-o lună. Și aceasta numai dacă și-ar cheltui toți banii pe mâncare. Pentru restul zilelor se poate hrăni cu promisiunile din campaniile electorale: salarii minime maximalizate, locuri de muncă, relaxare fiscală și pensii la tot cartierul.

Revenind, i-aş închide pe borfaşi în spitalele de stat. Ce n-ar reuşi justiţia omenească ar desăvârşi infecţiile intraspitaliceşti ale Bunului Dumnezeu, acelea bine întreţinute în spitale statului pe banii şi pe viaţa pacientului român.

Adauga comentariu