Documentele de arhivă, un lux necesar pentru cetățenii care au nevoie de acte mai vechi de 10 sau 20 de ani

Daca la multe dintre cumparaturile noastre, fie ele scumpe sau ieftine, nu comentăm prea mult,  cand vine vorba de taxele de arhivă , orice ban dat este mai mult decat trebuie. Se știe că un act eliberat, conform cu originalul, din arhiva unei instituții, presupune achitarea unui tarif, stabilit după anumite criterii, precum o lege, o hotarâre locala, o normă internă sau o dispoziție a unui șef .

În ceea ce priveste Arhivele Naționale, tariful perceput de această instituție este in cuantum de 45 de lei pentru fiecare document eliberat și se solicită în baza art. 29 alin 2 din Legea 16/1996 republicată în 2014, cu excepția autorităților care sunt absolvite de plata acestui tarif și a anumitor categorii de solicitanți cărora documentele în cauză le sunt necesare pentru a demonstra statutul de refugiati, evacuați , deținuti politici sau persecutați de vechiul regim etc.

Taxe rezonabile găsim și la spitalele din țară, inclusiv la cele din județul Vrancea, unde pentru eliberare copii de pe actele medicale arhivate se percepe o taxa de 50 de lei.

La Oficiile de cadastru taxarea actelor se face in baza ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.39/2009, act normativ care stipulează tarife ce pornesc de la 10 lei pentru consultare arhivă, 20 de lei pentru un extras de carte funciară și merg pana la 100 de lei pentru un certificat de sarcini. Singura nepotrivire în această ecuație o reprezinta ordinul citat mai sus, care, pe lânga faptul că este emis de un minister a carui titulatură nu mai există, este folosit în continuare ca baza legală de tarifare de catre institutia cadastrului, chiar dacă această entitate  nu se mai află de mult sub o astfel de autoritate.

O noutate, deloc placută, în peisajul postdecembrist este sau mai bine zis l-au reprezentat falimentele vechilor întreprinderi comuniste, în urma cărora au ramas munți de arhivă. Pentru vechii angajați care au dorit să-și reconstituie vechimea, sporurile, grupa de munca sau alt gen de retribuire, au aparut operatorii privați de arhivă care au preluat statele de plată și eliberează adeverințe în baza prevederilor art. 29 alin 3 din Legea 16/1996 republicată în 2014 și a avizului Arhivelor Naționale din februarie 2014.

Dacă până la acea dată taxele operatorilor de arhivă erau haotice, din acel moment, tarifele percepute de aceștia au fost plafonate la 230 de lei pentru perioade cercetate de pana la 10 ani și de 300 de lei pentru solicitari mai mari de 10 ani, nespecificându-se nicio valoare privindu-i pe  cei care doresc reconstituirea vechimii timp de  doua sau trei decenii și care, cu sigurantă, trebuie să achite sume mult mai mari.

Prin specificul meseriei, notarii nu puteau lipsi dintr-o astfel de afacere, așa încât, printr-o hotarare a Uniunii Naționale a Notarilor din Romania, emisă în 2013, s-a prevazut ca tarifele percepute pentru eliberarea documentelor din arhivele Camerelor Notarilor, (la Focșani depozitul respectiv este situat pe strada Vasile Pârvan nr 13), să fie taxate cu sume ce încep de la 60 de lei și merg până la 500 de lei, cu mențiunea că unele prețuri sunt solicitate înaintea începerii cercetarii propriu zise, iar altele necesită a fi cumulate și pot depăși valoarea maximă precizată mai sus.

În final, trebuie amintit și cel mai important creator de informație de arhivă, chiar daca nu pe suport de hartie. Este vorba de Televiziunea Română , din activitatea căreia au rezultat peste 240.000 de ore de înregistrari și care, dupa cum susțin cei de acolo, este departe de fi digitalizată, așa cum și-ar dori. Acum un an, s-a luat decizia ca în TVR sa se înființeze un departament de valorificare a acestor producții.

Departatamentul a inceput o campanie de promovare, uitând, în schimb, să precizeze tarifele aferente, motivând că fiecare solicitare de acet gen este unică, trebuie tratată ca atare, iar tarifele sunt diferite la persoanele juridice față de persoanele fizice, cu o ultima observație: vizionarea acestor materiale costă, iar copierea lor necesită alte cheltuieli, fapt ce poate conduce la concluzia că prețul final este atat de mare, incât va descuraja un focșănean care ar vrea sa dețină o înregistrare veche,  cu Focșaniul filmat acum 40 sau 50 de ani.

 

 Florin Dîrdală, specialist Arhivele Naționale Vrancea

Adauga comentariu