Documente: radiografia ziarelor vechi din Focșani. Gazetele erau supuse cenzurii, iar directorii tipografiilor erau judecați dacă nu se supuneau ordinelor autorităților

Presă a existat întotdeauna în Focșani, iar cei care consideră că acum sunt multe ziare în urbea noastră, ar putea avea o surpriză: la un moment dat, se tipăreau chiar și 12 publicații. Nu știm ce se întâmpla în oraș fix acum 100 de ani. Date la Arhivele Vrancea există grupate doar începând din anul 1936, când publicațiile de tot felul erau supuse unei riguroase cenzuri și nimeni nu scăpa de consecințe. Așa s-a ajuns ca cel puțin doi proprietari de tipografii să fie judecați, după ce au refuzat să se supună ordinelor venite de la Prefectură. Pe 16 martie 1936, Prefectura Județului Putna, al cărei prefect era Vasile Țiroiu, emitea o ordonanță: „În conformitate cu art. II din Jurnalul Consiliului de Miniștri No. 1544/933 publicat în Monitorul Oficial No. 301 bis din 30 decembrie 1933 se aduce la cunoștință că în întreaga țară este instituită Cenzura presei și a oricăror publicațiuni”.

Prin ordinul menționat mai sus, conducătorii ziarelor locale și ai tipografiilor aveau obligația de a se „înfățișa la Prefectură, luând la cunoștință de instrucțiunile cări limitează dreptul de publicitate. Cenzura oricăror publicații se vor face la prefectură, în orele de serviciu. Domnilor tipografi li se interzice tipărirea oricărei publicații fără aprobarea cenzurei”.

Într-adevăr, aceasta însemna tot: afișe, manifeste, chiar reviste școlare sau bisericești, exemplare vechi care se află în fondul Arhivelor Vrancea și care dovedesc cenzura instituită. În Putna au fost inventariate în septembrie 1936 7 tipografii, care au început să fie atent supravegheate. Cinci în Focșani, una în Panciu, iar alta în Adjud:

Ca ziare, erau inventariate 12, care apăreau fie lunar, fie „când poate”:

Refuzul de a se supune cenzurii a dus la dosare penale!

Nu era de glumă: în iulie 1936, directorul ziarului Sentinela, Tița Pavelescu, era acuzată că „a contravenit ordonanței prin faptul că a tipografiat în Atelierele Tipografiei „Sentinela”, proprietatea d-sale, manifeste ale organizației partidului Național Creștin de Putna, fără ca aceste manifeste să le fi trecut pe la Biroul de Cenzură de pe lângă Prefectura Județului Putna și fără ca manifestele să poarte titulatura Tipografiei care le-a lucrat”. Manifestele erau considerate „corp delict”, iar Tița Pavelescu urma să fie „sancționată în judecată ca contravenientă”.

Câteva luni mai târziu, în noiembrie 1936, aflăm că doamna Pavelescu era judecată la „Judecătoria Ocolului Urban Focșani”, dar că aceasta era în continuare greu de stăpânit: „la data de 2 noiembrie a fost dată din nou în judecată pentru faptul că a tipărit ziarul Sentinela fără a-l trece pe la cenzură... La data de 6 noiembrie a fost dată din nou în judecată, pentru faptul că a tipărit un manifest”.

Însă Tița Pavelescu nu a fost singura care a fost deferită instanței. Tot în noiembrie 1936, un focșănean evreu, proprietar al unei tipografii, era acuzat că „a tipărit și tipărește manifeste fără a le trece la biroul de cenzură. ... A tipografiat gazeta Frontul Mărășești fără a o fi trecut la cenzură. ...La 30 octombrie, a fost dat judecății pentru că a tipografiat manifestul numit Comunitatea Evreilor - Focșani - Comisiunea Interimare...”.

În septembrie 1936, Prefectura primea o adresă de la Institutul Central de Statistică, aflat în subordinea Ministerului de Interne. Prin aceasta, Ministerul făcea cunoscut că „are un deosebit interes, pe care dvs desigur îl sesizați, ca să primească îndată după apariție toate publicațiile de orice gen și orice limbă, cari apar în țară. În acest scop... toate tipografiile sunt obligate a înainta Ministerului Internelor, Institutul Central de Statistică, tot ce s-a imprimat și anume imediat după apariție”.

Ulterior, în august 1937, Ministrul de Interne Gabriel Merinescu solicita Prefecturii să pună la dispoziție „un tabel de ziarele ce apar în raza județului, zilnice și periodice”. Astfel că în județ s-a făcut din nou inventariere, rămăseseră 8. Tița Pavelescu și a ei „Sentinelă” rezistase:

Mai târziu, în septembrie 1937, prefectura aducea la cunoștință „domnului chestor al Poliției Focșani” că tipografii și directorii de gazete din acest oraș au obligația „să trimeată Legiunei de jandarmi câte un exemplar din orice revistă sau gazetă imediat după apariție”. Că nu era de joacă o dovedesc tot documentele din Arhive. În noiembrie 1937, „Ora” era la un pas să îi fie închisă, în condițiile în care nu avea aprobarea Ministerului de Interne.

Cu toate acestea, focșăneanul Emilian Nestor avea la dosar o adresă prin care dovedea că ceruse autorizație și își înscrisese ziarul la tribunal, conform procedurilor.

Însă Nestor („corespondent la câteva ziare din București”), era și angajat al statului („funcționar la Serviciul Tehnic al Prefectului Putna”), și părea să deranjeze cu „Ora” sa. Pentru că în decembrie 1937 i se pune în vedere „să opteze pentru una dintre profesiuni”, deoarece „între profesia de ziarist și cea de funcționar este incompatibilitate”.

Cenzură pe toate planurile

După cum am arătat, nu doar ziarele erau prezentate spre a fi analizate și cenzurate, ci orice „hârtiuță”. Toate acestea se regăsesc grupate în același dosar care relevă cenzura care se practica în acei ani la nivelul județului Putna. Nu scăpau de ochiul cenzorilor nici revistele școlare sau bisericești:

Și alte publicații, chiar puerile sau cuminți, erau atent verificate. Exemple sunt „Revista Învățătorilor” și „Ghiocei”:

 

Firește, și ziarele periodice erau verificate de autorități, ziare pe care vi le prezentăm succint mai jos:

Ziarul Tiței Pavelescu, atent urmărită de autorități, și-a schimbat de mai multe ori înfățișarea între 1936 - 1937:

Acestea nu erau însă singurele ziare care răspândeau informații în Putna. Mai existau și alte publicații - după cum și reiese din tabelele întocmite de poliție: Acțiunea Putnei, Atacul, Comerțul Putnei, Curentul Familiei, Curierul Moldovei, Gazeta Deponenților, Glasul Putnei, Izbândă!, Mișcarea Putnei, Ora, Unirea Meseriașilor. Existența pe piață și automat cenzura lor este confirmată tot de documentele din Arhive:

Sursa Documente: Arhivele Vrancea

Adauga comentariu