Cum a fost condamnat un surăian la 15 ani de muncă silnică pentru o corespondenţă cu maestrul George Enescu

Este vorba despre Constantin Lăzarescu zis si Costache sau Costică, un personaj despre care, inclusiv locuitorii din comuna în care a văzut lumina zilei, s-ar putea să nu-şi mai amintească. În anul 1906 a veni pe lume Constantin, fiul lui Neculai și Catinca Lăzărescu, o familie de gospodari înstăriţi din comuna Suraia, județul Putna, actual Vrancea. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi a mers la Seminarul de la Ismail și, ulterior, a absolvit Dreptul la Bucureşti cu note corespunzătoare, fapt pentru care a fost primit fără întarziere în Baroul București.


Cam pe atunci şi-a cunoscut viitoarea soţie, o englezoaică sosită cu parinţii la legația ţării natale din capitala noastră, pe nume Marry Cobb. Aceasta, abia se desparţise de primul soţ, provenit din celebra familie Polihroniade, când a decis să-şi unească destinul cu cel al surăianului Lăzărescu. Distinsa Marry nu era o persoană oarecare, ea fiind o cunoscută şi talentată traducătoare de engleză - romana si română - engleză, printre traducerile sale numarandu- se și celebrul roman „Pe aripile vantului”.


Multe dintre traduceri le efectua în casa socrilor săi din Suraia, probabil găsind aici liniștea pe care, uneori, Bucureștiul nu i-o putea asigura. Mai mult, se întâlnea deseori și îi descifra secretele limbii engleze distinsei fiice a lui Octav Băncila, Milka, o apreciată traducatoare la Televiziunea Natională. În Bucuresti, vrednica familie Lăzărescu nu putea sta departe și deoparte de cele mai selecte cercuri.


Astfel, au fost primiți în anturajul Curtii Regale, au participat inclusiv la instalarea Guvernului Antonescu în prezența regelui Mihai, ceremonie desfăşurată în două etape la Patriarhia Română. Familia Lăzărescu s-a plimbat prin cele mai frumoase locuri ale țării cu principesele Elena, Florica Cantacuzino, Alice Sturdza, marchiza Virgina da la Rosa, iar Constantin a fost un bun amic cu doi colegi din Barou, cunoscuții I. Gh. Maurer și N. D. Cocea, de la care a primit niște sfaturi pentru viitor, povețe pe care, din păcate, nu le-a ascultat.


Așa că pentru acest lucru și mai ales pentru că a recepţionat și trimis cateva scrisori catre compozitorul George Enescu, pe cand acesta se afla in America și apoi la Paris, fugit din tară şi defăimat de tovarăşi, a fost arestat în 1947 şi condamnat în 1950 la 15 ani de muncă silnică. Pedeapsa și-a executat-o până la capăt, cu un bonus de 2 ani în Bărăgan „pentu a-și băga mințile în cap și pentru a nu se mai abate de la linia dreaptă dictată de PMR-PCR”, adică să nu mai trimită scripte şi mesaje în afara ţării.


„Fatala” corespondenţă s-a datorat unui fapt banal. Maestrul Enescu avea câteva moșioare pe la Botoșani, și pentru că avea nevoie de bani prin străinătăţile sale, îi cerea lui Costică Lăzărescu, ca avocat personal ce îi era, să ia legătura cu administratorii pământurilor sale pentru ca aceștia să-i trimită banii de care avea nevoie. Evident că maestrul Enescu a așteptat mult și bine banii respectivi, întrucât, în țară, moșiile se aflau deja în procedura de expropriere, iar administratorii fugiți sau aliați cu noul regim.


Viața în pușcărie a fost puțin spus grea, însă Costică Lăzărescu a rezistat cu bine, ba a învățat și pe alți deținuti engleza, el însuși deprinzând bine limba germana.


,,Într un cuvânt au rezistat studiind …. În acest timp, soția sa mergea des la Suraia și împreună cu socrii se încurajau reciproc. Redevenit într-un fel liber în 1965, a spus că nu poartă nicio dușmănie torţionarilor săi şi, dacă ar fi să reia viaţa de la capăt, ar proceda la fel. După ispășirea pedepsei, Constantin Lăzărescu s-a angajat ca jurist la o unitate cooperatistă și, după ce a promis ca s-a cuminţit în totalitate, în 1977 a primit dreptul de a efectua o vizită în străinătate.


 Așa a ajuns până la Salzburg, acolo unde, după 30 de ani, şi-a reîntalnit o veche prietenă, Maica Alexandra ( Ileana ), matuşa regelui nostru, Mihai. Un ultim gest curajos a fost refuzul pe care l-a transmis autorităților române, atunci când acestea au încercat să aducă osemintele lui George Enescu, acum reabilitat, pentru a fi reînhumate în țară.


Dezgustat de tratamentul pe care l-a primit compozitorul în anii 1950, dar și pentru tot ce a pătimit personal, Costică Lăzărescu a refuzat să ia legătura cu rudele acestuia, în vederea demarării procedurilor specifice. Aceasta a fost, povestita pe scurt, viata unui om peste care s-a așternut praful uitării, ceea ce nu e bine, întrucât județul Vrancea şi în special comuna Suraia ar trebui să se mândrească cu membrii familiei Lăzărescu.

 

 Dan Lăzărescu, nepotul avocatului Constantin Lăzărescu

Adauga comentariu