„Cenușăreasa” colegiilor din Vrancea intră în reabilitare. Colegiul Național Cuza, a cărui construcție a început în anii 30 din banii părinților, are acum peste 300 de mii de euro pentru lucrări

Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” este una dintre unitățile de învățământ de prestigiu din Focșani, însă ani de-a rândul a fost uitată complet de autorități când a venit vorba de renovari. Ultima dată s-au băgat ceva bani acum mai bine de 15 ani, chiar dacă colegiul avea nevoie de mare ajutor. Spre exemplu, tâmplăria este atât de proastă și veche, încât iarna elevii stau îmbrăcați cu geci în clase. Condiții de Uniune Europeană, ce să mai...

Într-un sfârșit au fost totuși incluși bani în buget pentru reabilitare, iar acum Colegiul Cuza a scos la licitație contractul de execuție a lucrărilor pentru refacerea tâmplariei exterioare și interioare, dar și pentru refacerea acoperișului la corpul A. În total ar fi vorba de 1.445.578 lei fără TVA (tâmplăria exterioară – 899.529 lei; tâmplărie interioară – 47.165 lei; refacere acoperiș corp A – 450.000 lei, și organizare de șantier – 48.884 lei).

Clădirea Colegiului Cuza este, chiar dacă nu v-ați aștepta, monument istoric. Iar istoria clădirii e chiar captivantă. Am aflat-o și noi din actele care stau în spatele licitației. Citând dintr-o monografie:

„Actul de naștere al școlii se datorează Legii Instrucțiunii Publice din 25 noiembrie 1864. În ziua de 6 septembrie 1889 se inaugurează Școala Secundară de Fete din Focșani, iar pe 7 septembrie încep cursurile. Această instituție avea să devină peste ani Liceul de Matematică – Fizică Al. I. Cuza de astăzi.

Directorul G.I. Pamfil al Liceului Unirea și Primăria orașului intervin la Ministerul Instrucțiunii Publice pentru recunoașterea Școlii Secundare de Fete și ca toate cheltuielile să fie preluate de stat. Aprobarea de recunoaștere vine în data de 11 octombrie 1889, iar până în 1906 va funcționa ca Școală Secundară de Fete de „gradul I”.

Neavând spațiu propriu școala funcționeaza mai întâi în casele Bota de pe strada Țigănești (Fînărie - fosta autogară). Deoarece clădirea dispunea de 3 săli de clasă umede și lipsite de aerul necesar poziționată în mijlocul cazărmilor și înconjurată de multe cârciumi este aprobată mutarea într-un nou local din str. Săpunaru (Săpunari), actuala Simion Bărnuțiu. Aici funcționeaza până în anul 1899, după care se mută în localul „Liceului de băieți Unirea”. Orele se desfășurau numai după amiaza.

De aici se mută pentru o scurtă perioadă într-o clădire nouă realizată la initiațiva Consiliului Județean și dată în folosință Ministerului Instrucțiunii pentru a servi ca gimnaziu și liceu. Aici va funcționa din 1901 până în 1904 ca Școală Profesională de „gradul I”. Clădirea menționată este astăzi localul Arhivelor Statului.

Între anii 1905-1906 școala se completează cu încă 5 săli de clasă. În perioada Primului Război Mondial școala funcționează în casele N. Pacleanu de pe str. Moldova în condiții vitrege. După terminarea războiului cursurile se țin în localul Liceului Unirea.

Între anii 1917-1920 funcționează ca școală particulară sub numele de Liceul de fete al profesorilor asociați, fapt precizat și în capitolul referitor la istoric.

Situația de școală extrabugetară o are până la 1 aprilie 1923 când este trecută în bugetul statului. Cursurile se desfășurau tot în Liceul Unirea, orele terminându-se seara târziu. Era evidentă necesitatea construirii unei clădiri proprii dar datorită faptului că Ministerul Instrucțiunilor Publice nu-și lua o asemenea responsabilitate, un comitet de inițiativă a pus bazele unei „societăți anonime pe acțiuni”. Scopul societății era acela de a aduna fonduri, lucru care s-a realizat, iar cu banii strânși s-a cumpărat un teren pe care se afla un mic imobil în str. Apostoleanu nr. 5. Aici nu puteau funcționa decât 3 clase, celelalte 9 ținându-și cursurile tot în Liceul Unirea.

În 1925 Ministerul Instrucțiunii Publice a achiziționat un local în str. Cuza Vodă care dispunea de 5 săli pentru clasă, 2 cancelarii și o mică încaăpere pentru laborator.

După ce la 1 ianuarie 1924 devin bugetare clasele gimnaziale, la 1 ianuarie 1925 devin bugetare și cele din cursul superior, statul preluând practic sarcina de finanțare a întregii școli. Cursurile din anul școlar 1926 se desfășoară în propriul local din strada Cuza Vodă unde existau 5 săli de clasă.

În 1928, denumirea școlii este de „Liceul de fete”, întrucât școala este transformată în liceu de tip „D” cu 10 clase. Tot în acest an este elaborat proiectul care a stat la baza clădirii existente în momentul de față la intersecția str. Cuza Vodă cu str. Ana Ipătescu. Proiectul a fost făcut de Virginia Spiru Haret, prima femeie arhitect din lume, ajutată de Fr. Hamel. Localul urma să aibă 2 fațade: una spre str. Cuza Vodă și alta spre str. Pruncu (Ana Ipătescu). Construcția a început în anul 1930 și s-a facut cu bani dați de părinții elevilor.

Inaugurarea a fost pe 14 septembrie 1931 în prezența marelui savant istoricul Nicolae Iorga – la acea vreme Prim Ministru și Ministru al Instrucțiunii Publice.

Între anii 1931-1937 au fost realizate încă 4 săli de clasă pe latura sudică a clădirii existente spre strada Cuza Vodă și apoi între anii 1970-1971 s-au realizat restul sălilor care dau forma actuală a liceului: accesul profesorilor, cancelaria, 5 săli clasă, cabinet director, secretariat, contabilitate, biblioteca.

În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, aprilie 1941 – septembrie 1942, clădirea devine spital militar, iar cursurile se desfășoară cu intermitență, iar la un moment dat s-au întrerupt total. La 1 septembrie 1948, potrivit noii legi a învățământului căpătă denumirea de Liceu Teoretic de fete – tip 11 ani, iar în perioada 1953 – 1957 devine școala medie de 10 ani.

Denumirea actuală de Al. I. Cuza s-a decis prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române numărul 257/1959 – școala medie mixtă Al. I. Cuza.

Pe 31 mai 1958 s-au propus mai multe nume cum ar fi: Mihai Eminescu, Al. Vlahuță, Iulia Hașdeu, George Eminescu, Ecaterina Teodoroiu, Al. I. Cuza. În final rememorându-se împrejurările nașterii acestei școli și în semn de recunoștință pentru acela care a dat legea de temelie a învățământului românesc, profesorii și elevii au decis numele Al. I. Cuza.

În toamna anului 1960 s-au deschis cursurile pentru învățământul seral cu clasele V-VII. Printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri în 1965 școala medie mixtă Al. I. Cuza se va numi Liceul Al. I. Cuza, iar din 1977 liceul a devenit Liceul de Matematică – Fizică Al. I. Cuza”.

Trecutul este glorios, fără îndoială. Ce se întâmplă în prezent? Pe lângă alte probleme, tâmplăria exterioară (ferestre și uși) este degradată în proporție de 60 – 70 %, țiglele sunt avariate, astereala este putrezită pe alocuri, ca și șarpanta, iar lucarnele nu mai au geamuri. Or tocmai aceste probleme vrea să le rezolve conducerea Colegiului Cuza.

Adauga comentariu