Ce se întâmpla în Focșaniul de acum peste 80 de ani: scandaluri, abuzuri și dosare penale

Ziarele din anii 1936 - 1937, fie că erau periodice, fie că apăreau „când puteau”, încercau să țină treaz interesul cititorilor. La început de an evenimente sunt mai puține, dar acum mai bine de 80 de ani câteva publicații reușeau să țină atentă opinia publică din municipiul nostru. Fiecare cu publicul ei țintă: ziarele politice asumate scriau despre chestiuni de partid, în vreme ce alte publicații scoteau la iveală investigații și rechizitorii obținute „pe sub mână”. În ianuarie 1936, „Atacul” scria despre o casă de toleranță în Focșani. Iz de scandal și corupție, în condițiile în care publicația arată că localul - unde „seară de seară au loc incidente” - este protejat chiar de polițiști.

Dacă în ianuarie 1936, în „Brațul de fier” se scria despre „victoria legionară”, un an mai târziu în același ziar apărea un articol dedicat „comandanților legionari morți pe câmpul de onoare, luptând pentru cruce și pacea creștină în Spania”. Aici se făcea o paralelă biblică: „Legionarii luptă și mor îmbrățișând pe Domnul Hristos țintuit pe cruce, pe care-l împușcă în OBRAZ oștile SATANEI din SPANIA. ... dela războiu și până acum, milioane de creștini au suferit și-au murit pentru faptul c-au crezut și nu s-au lepădat de Mântuitorul Hristos”.

Brațul de fier” apărea însă în mai multe județe. De aceea, cei care apărau mișcarea legionară în județul Putna erau informați asupra „știrilor dureroase” din Alba, unde „Crucea Domnului (fusese) batjocorită, murdărită, retezată dela fața pământului”.

Interesant era numărul din ianuarie 1937 al Gazetei Deponenților. Aici fusese publicat un rechizitoriu pe numele lui Gh. Petroșanu - directorul ziarului, învinuit de calomnie. Cercetările porniseră în urma plângerii lui I.R. Neguț, „fost director al Societății Economia din Focșani”, care arăta că toate articolele semnate de Petroșanu îl calomniază. În final, Prim Procurorul Tribunalului Putna a dat și soluția finală, de clasare, publicată în ziar: calomnia nu există. „Cea mai mare parte din acuzațiile aduse de Gh. Petroșanu lui I.R. Neguț sunt dovedite, ca atare nu i se poate atrbui o intenție delictuoasă, iar faptul că a întrebuințat și termeni mai aspri, sau nepotriviți în articolele lui, rezultă că a făcut aceasta numai cu scopul de a se da o mai mare atenție celor ce semnala”, se arată în ordonanță. Această soluție este explicată însă pe larg: „martorii ... afirmă că într-adevăr reclamantul își vindea fructele din grădină cu ajutorul oamenilor din serviciul Băncii, că într-adevăr Moșia Băncii Economia a fost dată în exploatare pensionarului Manoliu printr-o simplă scrisoare, fără aprobarea concisiliului de către I.R. Neguț. Că într-adevăr a vândut vinul Băncii dela via Muncelu, pe datorie, Fraților Făcăoaru, deși avea cumpărători cu plata integrală și vinul a rămas neplătit în parte”. Cireașa de pe tort e la final: „Banca Economia din cauza relei conduceri a Directorului I.R. Neguț a comis fraude fiscale în valoare de lei 566.462”.

Dacă am menționat Banca Economia, aflăm tot din presa de atunci că în ianuarie 1937 director fusese numit „în mod provizoriu Nec. Tr Popa”. Mai multe citim tot în Gazeta Deponenților, care nu se dezminte când este vorba despre stilul de exprimare:

Sursa documente: Arhivele Vrancea

Adauga comentariu