Cartea „Convorbiri cu Regele Mihai”, lansată la Focșani. Stelian Tănase a vorbit despre momentul în care a devenit „mihăist” și ne-a mărturisit că s-a simțit bine în orașul nostru

Cunoscutul Stelian Tănase a fost astăzi prezent la Focșani, pentru a-și lansa cartea „Convorbiri cu Regele Mihai”. La eveniment au vorbit jurnaliștii Elena Vijulie-Tănase și Sebastian Oancea, precum și Ștefan Gheorghe (Conf. univ. dr., Facultatea de Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea Danubius). „Convorbiri cu Regele Mihai” este o carte de suflet, o carte document, o mărturie, pentru că volumul conține 12 dialoguri reale cu regele Mihai, pe care Stelian Tănase le-a purtat cu acesta în urmă cu exact 14 ani. Ulterior, soția scriitorului, Elena Vijulie-Tănase, a venit cu ideea de a transcrie interviurile, ea fiind și cea care s-a ocupat de aceasta.

Atunci când a vorbit publicului prezent la lansare despre cartea sa, Stelian Tănase a povestit și prima întâlnire cu Regele Mihai, momentul când a devenit „mihăist” convins:

„În 1990 eram redactor șef la Revista 22. Atunci am primit de la Paris, de la ambasadorul nostru, Alexandru Paleologu o invitație, pentru că Regele urma să vină să facă Paștele în comunitatea românească. Evident m-am dus la Paris... vorbesc acum ca și cum mai fusesem vreodată... Nu mai fusesem niciodată. În vechiul regim nu putusem să ies din țară. Aveam o anchetă încă din martie 1983: și telefon sub ascultare și echipaje în fața blocului... Și m-am dus la Paris, eu eram ucenicul mentorului meu Alexandru Paleologu. Fiind ucenicul ambasadorului, am avut ocazia tot timpul să stau lipit de Rege. Pentru că Regele stătea cu ambasadorul statului respectiv. El reprezenta România acolo. Pentru mine a fost o mare oportunitate, pentru că altfel aș fi stat undeva în mulțime. După ce s-a terminat slujba, ne-am retras câțiva în casa parohială și la un moment dat, după un ceas de taifas, m-am trezit singur cu Regele într-o încăpere. În acea noapte, prima mea conversație cu Regele - pentru că apoi au urmat multe altele sau destule - s-a centrat pe curiozitatea Majestății sale referitor la ce se întâmplă în România de fapt. Conduceam săptămânalul cel mai anti-FSN care era și puteam să îi dau o anumită informație dintr-un anumit unghi, la care nu avea acces - până atunci. Eu am fost la Revoluție și era foarte curios cum a fost, ce s-a întâmplat în noaptea aceea. Am povestit atât cât văzusem eu... Când am plecat spre dimineață, se ridica lumina în Paris, mi-am dat seama că am devenit mihăist. Nu monarhist, nu regalist. Devenisem mihăist, eram în admirația acestui om, care mă convinsese, mă cucerise. Și am simțit că s-a întâmplat în viața mea un eveniment esențial”.

Autorul a fost amabil și ne-a răspuns câtorva întrebari, legate de cartea sa, dar și despre efectul acesteia. Reprezintă „Convorbiri cu Regele Mihai” un „pericol” în anul 2019?

„Cei care l-au considerat un pericol, l-au considerat din interese personale foarte meschine. Pentru că el era rege, adică „Unsul Lui Dumnezeu”, fusese pe tron de două ori, era prin naștere Rege. Nu a existat o voință în perioada cea mai propice pentru a fi adus înapoi, ceea ce a însemnat sfârșitul anului 1989, începutul anului 1990. Au fost interese contrare acestei idei, care ar fi fost salvatoare pentru România. Este efectul pe care l-a produs venirea la București a domnitorului Carol. Dintr-o dată, România a devenit frecventabilă. România a apărut pe harta lumii, pe harta Europei. Cuza era un boiernaș care nu era primit pe nicăieri. Și exista și riscul ca după terminarea domniei sale, Unirea să se rupă. Mai mult, o parte dintre Puterile Garante renunțaseră la idee și voiau să desfacă Unirea. Or venirea pe tron a lui Carol I, ca domnitor în primă fază, a salvat România în acel moment.

Mă gândesc că și aducerea lui Mihai I pe tronul României ar fi salvat România. Pentru că astăzi este o țară eșuată, după cum vedem. Este o tranziție care nu se mai termină, este o tranziție care creează multă sărăcie, multe contradicții, este o țară fracturată. Bănuiesc că Regele ar fi putut să aibă o acțiune unificatoare, cum are Elisabeta a II-a în UK, în Marea Britanie. Este mama și protectoarea Marii Britanii. În România s-ar fi putut întâmpla același lucru. Acum ne certăm tot timpul, scandaluri tot timpul, fracturi foarte puternice, politica a înghițit totul. Regele e deasupra politicii. El era factorul de unitate, sau ar fi putut fi. Am ratat o ocazie. E o țară nefericită, până la urmă. Știți, trenul vine o dată în gară, nu vine de mai multe ori. L-ai ratat, rămâi pe peron și privești. Or România a rămas pe peron. Gândiți-vă că în momentul în care noi stăm de vorbă, avem 4 milioane și jumătate de români care au plecat din țară să mănânce o pâine în Occident. Este cel mai mare exod după al Doilea Război Mondial, în vremuri de pace, în care o țară este pur și simplu părăsită de cetățenii ei. Este un mare eșec și o mare problemă.

Am fost și i-am întâlnit, să nu credeți că au o viață ușoară. Poate că se duc la bine, dar binele acela vine pentru copiii lor, nu pentru ei. Deci ei pleacă pentru a-și proteja copiii mai mult. Noi în 90, când am ieșit în stradă, ne gândeam că binele nostru este România. Dacă îi e bine României, ne e bine și nouă. Astăzi oamenii nu mai gândesc așa. Se gândesc doar individual, trag fermoarul la valiză și pleacă. Nu îi mai interesează țara, pe ideea că dacă țării îi merge bine, le merge bine și lor. Nu mai există această ecuație. Acum fiecare e pentru el. Dar acesta este un eșec al proiectului pe care România de fapt nu l-a avut. Noi nu avem o viziune asupra României. Nici asupra trecutului - e legat de situația cu Regele Mihai, nici asupra viitorului.

Vorbeați despre românii din afară. Aveți evenimente de acest gen și pentru diaspora?

Am fost la Salonul de carte de la Paris cu această carte, pe care am prezentat-o, și am fost cu alte prilejuri, cu alte cărți. Cartea va ajunge la românii din Occident, într-o formă sau alta.

Cum ați ales Vrancea pentru lansare?

Sunt într-un turneu de promovare a cărții, am lansat cartea pe 4 decembrie 2018 la Ateneul Român, care este o instituție datorată regalității, Regelui Carol I, apoi am fost la Iași și la Cluj, am fost la Craiova, la Brașov, am fost la Arad și Timișoara, am venit la Focșani. Și mă duc la Suceava și Sinaia. Există o discuție despre o lansare la Galați și o alta la Câmpulung. Mă voi duce peste tot acolo unde voi fi chemat și am timp, pentru că vin și alte cărți din urmă și am un timp limitat.

Mă bucur că am venit la Focșani. Eu de mult am vrut să vin și nu am reușit. Să vă spun de ce: foarte mult depinzi de animatorii locali, de organizatorii locali, de oamenii care se implică în astfel de chestii. În unele orașe sunt niște oameni foarte dedicați și sunt lansări ca cea de aici. Cu lume, cu discuții interesante. Chiar când sunt discuții contradictorii. Și sunt anumite localități în care lucrurile scârțâie. Adică oamenii locali nu sunt foarte interesați sau nu sunt foarte profesioniști, sunt neglijenți. E drept că aceștia sunt o minoritate. Adică în foarte puține locuri în ultimii doi ani, de când umblu cu cărțile, lucrurile nu au fost cum trebuie. De obicei, oamenii sunt dedicați cărții.

Și cred că și publicul local vrea să vadă autorii în carne și oase, nu doar la televizor. Să ia un autograf, să aibă un dialog cu tine. Să te pipăie, să vadă: ești autentic sau ești un pezevenghi? Și mă bucur că am venit la Focșani. Sper să revin, m-am simțit bine. Bineînțeles, depindem de invitație, de cine organizează, cine ne primește, cine face publicitatea evenimentului respectiv. Dar trebuie să existe și un interes: ai putea să scrii o carte care nu interesează pe nimeni. Poate subiectul sau ar putea să fie un autor care nu interesează în momentul respectiv. Deci foarte multe elemente se întâlnesc pentru a ieși o reușită. Aici a fost o lansare reușită, acele elemente s-au reunit. Astrele... s-au aliniat.

În timpul convorbirilor cu Regele Mihai ați simțit o responsabilitate sau presiune...?

Foarte mare. Pentru că era o mărturie testamentară. Era un adevărat care odată spus, rămânea. Mai ales că noi nu am plecat pe ideea să facem o carte. Voiam doar să rămână o mărturie.

Ați avut senzația că trebuia să întrebați altceva, să întrebați mai mult?

Nu. Asta a fost versiunea mea, sau mai bine spus, felul în care îl vedeam eu pe Rege. Se poate ca, dacă altcineva ar fi făcut această carte, ar fi întrebat și alte lucruri, sau i se păreau interesante alte aspecte. Dar asta este versiunea și felul în care l-am văzut eu pe Rege. Eram „mihăist”, îl admiram nespus.

După momentul acela de la Paris, de Paște...

Da, era un om care m-a convins foarte puternic, că e un om adevărat. Să știți că nu de multe ori am avut impresia asta în viață. Ai de-a face cu făcături, cu aparențe, măști. Ai de-a face cu oameni... nu aș spune netrebnici. Dar aș spune așa, oameni cam neterminați, care fac și ei zgomot în jur și vor să își manifeste prezența. Și când întâlnești un om adevărat, care are substanță multă și care vine din istorie, vine din ceva... Trebuie să te înclini, trebuie să vezi că acolo este o experiență pe care trebuie să o înțelegi. Și trebuie să încerci să câștigi cât poți din ea.

Așteptăm documentarul?

Nu știu. Am oferit unui post de televiziune dvd-ul, arhiva pe care o am, și nu au agreat ideea.

De aceea v-am și întrebat dacă reprezintă un pericol

Nu știu dacă reprezintă un pericol, dar cu siguranță reprezintă un dezinteres, în sensul că pare o cauză inactuală, sau o problemă inactuală. Alții zic: „Domnule, prea mult cu Regele”. Ceea ce mi se pare o tâmpenie, pentru că e vorba de istoria României. Or istoria României nu poate fi lăsată de-o parte. Decât de către ignoranți, sau cei care au alte interese decât cele ale României. Istoria României e ceva asupra căreia nu facem dubiu, nu punem asupra ei o umbră. Istoria României, atât. Nu neapărat... că nu este eroică istoria noastră. Istoria noastră are multe episoade lamentabile. Dar e istoria noastră. Ei, cei cu care am discutat mi-au părut că nu au la inimă istoria României și nu înțeleg importanța ei. Istoria României nu e „istorie”. Adică nu e trecut, e prezent și influențează viitorul. Atenție, felul în care noi am fost modelați de trecut influențează deciziile noastre de astăzi și viziunea asupra României în care ne ducem... sau o părăsim. Pentru că și asta se întâmplă: peste 200 de mii de români pleacă anual din România. Deci în 5 ani o să mai avem un milion plecați, pentru că nu se întorc. Nu au la ce. Și să știți că nu din cauza banilor nu vin. Unii și-au făcut suma, au învățat să producă bani. Nu vin din cauza atmosferei, nu vin din cauza felului în care sunt tratați, nu vin din cauza nesiguranței în raport cu instituțiile. Te poate bate cineva pe stradă și nu te apără nimeni. Legea nu există, poliția nu există să apere cetățeanul. Administrația, statul - alte instituții, justiția, nu te apără. Justiția apără marii corupți, face jocuri, când ea ar trebui esențial să fie în slujba omului simplu. Să simți în țara ta că ești apărat de lege. Eu am simțit asta cât am stat în America. Americanul este protejat de lege, el spune „legea mă apără”. Iar polițistul este foarte atent, sau funcționarul știe lucrul acesta. La noi nu, la noi știm că sunt influențe, că se aranjează... cine are puterea câștigă, cine are bani câștigă. De aceea nu se întorc oamenii. Din cauza acestei situații, de nesiguranță”, ne-a spus după lansare autorul.

 

 

Adauga comentariu