Avocatul Adrian Toni Neacșu despre soluția din dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman: „Legea nu este clară și permite și chiar obligă la interpretări. 2 judecători au interpretat-o într-un fel, alt judecător a interpretat-o altfel

După sentința dată ieri de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul lui Liviu Dragnea&co, avocatul Adrian Toni Neașcu, cel care a reprezentat-o pe Bombonica Prodana, a ținut să facă o serie de precizări referitoare la acest caz. Mai ales după ce au apărut în spațiul public o serie de interpretări ale unei intervenții pe care avocatul a avut-o aseară la Antena3. Anterior, la scurt timp după aflarea soluției în ce o privește pe clienta sa, avocatul Neacșu a răspuns unui comentariu și a precizat că „vom merge în apel, eu cred în achitare, deși încetarea procesului nu e rea deloc”. Aceasta pentru că, după cum a explicat acesta, „am cerut achitare pentru că abuzul în serviciu fără prag nu există ca infracțiune”.

Hotărârea de ieri a ÎCCJ în cazul Dragnea este una care nu poate fi pusă în discuție decât în cadrul căilor de atac. Este o greșeală atacarea completului ÎCCJ sub orice formă, inclusiv în modalitatea aruncării pe piață a informației că au încălcat cu această soluție deciziile CCR. Cei 3 judecători nu au încălcat deciziile CCR ci doar le-au interpretat și aplicat astfel cum au considerat că este corect. În calea de atac se poate cenzura această interpretare, dar asta nu înseamnă că ea nu este cât se poate de legitimă: legea le permite și chiar îi obligă să dea propria lor interpretare atunci când legea penală pe care o aplică este neclară.

Afirmația completă pe care am facut-o în emisiune este aceea că, atât timp cât hotărârea se datorează interpretării pe care completul de judecată a dat-o modului de aplicare în cazuri concrete a Deciziilor 405/2016 si 392/2017 ale CCR și având în vedere că aceste două decizii nu au fost puse în aplicare de Parlament, în sensul modificării abuzului în serviciu din Codul penal, sub presiunea opiniei publice și a străzii, atunci putem spune că hotărârea este mai mult a străzii decât a puterii judecătorești. Judecătorii sunt obligați să aplice legile așa cum sunt ele scrise de Parlament. Dacă Parlamentul nu-și îndeplinește obligațiile constituționale și nu pune de acord legea cu Constituția atunci judecătorii sunt îndreptățiți să dea propria lor interpretare legii neclare. Nu este nici un abuz, nici o nerespectare a deciziilor CCR de către complet, este pur și simplu exercitarea dreptului suveran al judecătorilor de a da interpretări potrivit convingerii lor legislației neclare și modului de aplicare a deciziilor CCR.

Dacă Parlamentul României sau Guvernul, ca legislativ delegat, și-ar fi îndeplinit obligația constituțională și ar fi modificat abuzul în serviciu din Codul penal în forma care reiese din Decizia 405/2016, atunci completul de judecată nu mai avea de aplicat o lege neclară, care să-i permită propria interpretare, ci ar fi aplicat ca atare legea clară, astfel cum reieșea ea din intervenția legiuitorului asupra definiției infracțiunii. Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat, chiar în acest dosar am invocat o nouă excepție de neconstituționalitate care s-a finalizat cu Decizia CCR nr. 392/2017. Prin această decizie CCR a reafirmat obligația Parlamentului, ca organ legiuitor, de a pune în aplicare Decizia 405/2016, inclusiv sub forma instituirii unui prag pentru abuzul în serviciu.

Citez din Decizia CCR: "Curtea subliniază că legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii".

Nici de această dată Parlamentul nu și-a îndeplinit obligația constituțíonală și nu a respectat Decizia CCR, ci a preferat comportamentului constituțional comportamentul pur politic, de evitare a conflictului cu opoziția și acțiunile civice din stradă.

Astfel s-a ajuns ca la momentul pronunțării completul de la ICCJ să aibe de aplicat o lege care nu este clară și care permite și chiar obligă la interpretări. 2 judecători au interpretat-o într-un fel, alt judecător a interpretat-o altfel, dar ambele interpretări sunt la fel de legitime. Discuția asupra modului de aplicare a normei juridice se va tranșa doar în calea de atac și ar fi o greșeală să se continue acuzele la adresa judecătorilor că nu aplică Deciziile CCR. Deciziile CCR obligau în primul rând Parlamentul să modifice legea, treaba judecătorilor este să interpreteze legea atunci când nu e clară, ceea ce au și făcut.

Concluzionând, hotărârea de ieri, ca și alte sute sau mii de hotărâri date în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu, se datorează în primul rând omisiunii vinovate a Parlamentului de a pune în aplicare în termen de 45 de zile deciziile Curții Constituționale vizând definiția infracțiunii, iar opoziția străzii, a societății civile și a partidelor politice nu reprezintă decât o scuză, dar nu o justificare, pentru încălcarea Constituției. Într-un stat de drept aplicarea legii și a Constituției nu se negociază în stradă, nu este niciodată o problemă de oportunitate ori de acceptare din partea mulțimii; se aplică și atât, indiferent de consecințe”, a scris fostul judecător vrâncean pe pagina sa de Facebook.

Adauga comentariu