Acuzații de fals la Primăria Cotești

O femeie din Mărășești acuză autoritățile din Cotești de falsuri, în legătură cu un teren pe care părinții săi îl cumpăraseră în 1945 și pe care aceasta, împreună cu mama sa, au încercat să îl recupereze imediat după 1990. După ce a obținut în urmă cu mai bine de zece ani o soluție favorabilă în instanță, Aurica Dima s-a trezit că a fost pusă în posesie fără să aibă habar, pe o cu totul altă suprafață decât cea solicitată. În final a ajuns inclusiv să facă plângeri penale pentru abuz în serviciu, toate respinse până în acest moment.

În procesul civil din intentat autorităților din Cotești, primăria arăta că nu mai au terenuri libere și că pe vechiul amplasament sunt puse în posesie alte persoane. „În data de 8 ianuarie 1945 au cumpărat suprafața de 1,25 hectare la Cotești, iar acest teren l-au stăpânit până în anul 1962 când s-a făcut colectivizarea. În fiecare an intimatele le-au trimis în alt loc, iar ultima dată au fost lăsați pe teritoriul comunei Garoafa. În legătură cu acest amplasament, nu corespunde ca și categorie de folosință și calitate și este neproductiv”, se arăta în acțiunea Auricăi Dima.

În 2009 soluția instanței a fost de a admite cererea petentei: „dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,25 hectare teren arabil pe raza comunei Cotești. Obligă Comisia locală de aplicare a fondului funciar Cotești să identifice dacă amplasamentul solicitat este liber în vederea reconstituirii în natură, sau este ocupat de alți cetățeni cu titlu de proprietate”. Cu toate acestea, în tot parcursul sinuos al dosarului s-a reținut la un moment dat că autoritățile „nu au făcut dovada că pe terenul avut anterior s-a emis titlul de proprietate altor persoane”.

Dacă procesul a durat ani de zile, iar dosarul a fost rejudecat de mai multe ori până la această soluție și părea că totul va intra într-un făgaș cât de cât normal, problemele Auricăi Dima aveau să continue. „În 2009, fără să ne anunțe, au făcut punerea în posesie. Anterior, după ce am câștigat prin sentință civilă, le pusesem în vedere să ne anunțe atunci când se va face punerea în posesie. Au întocmit un proces verbal prin care se propuneau 0,32 de hectare vie în echivalent la 1,25 teren arabil. Nu am fost de acord și am semnat că refuzăm această variantă. Iar ei au păstrat semnătura și au folosit-o la un alt proces verbal de punere în posesie. Ei spun că au făcut această punere în posesie în baza unui proces verbal întocmit de executorul judecătoresc. Da, am mers la executorul judecătoresc, dar adresa acestuia este din 22 mai, iar punerea în posesie s-a făcut pe 8 mai!”, ne spune Aurica Dima.

Înainte, când am văzut că nu ne pune în posesie, am mers la parchet. Iar în 2010 am depus la dosar mai multe documente, printre care și acel proces verbal falsificat, cu 0,32 hectare de vie. Documentul a dispărut de la dosar, nimeni nu știe unde e. Iar în acel an nu m-a chemat nimeni la parchet sau la poliție. Abia în 2018 am aflat că e posibil ca procesul verbal să fi rămas la poliție, deși eu îl depusesem la parchet”, ne-a relatat Aurica Dima. Totodată, aceasta ne spune că mulți ani autoritățile nu au anunțat-o cu privire la punerea în posesie, însă a fost considerată datoare cu impozit pentru 1,25 hectare de teren arabil, în condițiile în care titlul de proprietate este pentru 0,32 hectare de vie. Mai mult decât atât, Aurica Dima arată că și aici scriptele sunt diferite.

Când am făcut ultima cerere de punere în posesie mi-au spus că sunt deja proprietară pe un teren. Atunci, în august, am făcut acțiune pentru anularea titlului celui pus în posesie în 2003, pe vechiul nostru amplasament, plus al celui pe numele nostru. Iar în decembrie, când am mers să îmi ridic pensia, am aflat că îmi luaseră peste 300 de lei din cont, executare silită pentru impozitul neplătit. Spuneau ei că am peste 800 de lei de plată, iar până în martie 2017 toată datoria a fost achitată. Anul trecut am primit iar somație pentru impozit. Am achitat, dar le-am făcut din nou adresă, să mă pună în posesie pe un teren arabil în echivalent”, ne-a povestit Aurica Dima.

Adauga comentariu