900 de lei, pensia după 32 de ani de muncă. La 63 de ani a plecat în Italia, pentru a-și ajuta fiul bolnav. „Am zis că stau 3 luni, dar… acum nu știu unde mă întorc”

Doamna Georgeta are 75 de ani și de 12 ani muncește în Italia, unde a plecat pentru a-și ajuta fiul schilodit într-un accident. După mai bine de 30 de ani de muncă brută nu a avut de ales: pensia lunară de 900 de lei era total insuficientă pentru nevoile unicului fiu. „Am sărăcit complet. Tot am cărat doctorilor”, le-a povestit vrânceanca celor de la www.emigrantul.it într-un interviu publicat ieri.

Doamna Georgeta a luat calea străinătății la 63 de ani, după 32 de ani munciți în țară - 7 ani la CAP și 25 la Odobești. În Italia o avea pe una din cele trei fiice, care locuia acolo cu soțul și copiii, și și-a găsit de muncă la o bătrână pe care o îngrijește. Însă, obișnuită să se gospodărească singură, doamna Georgeta și-a reluat o parte din obiceiuri chiar și în Italia: „Eu sunt o persoană care muncește, nu sunt pretențioasă… Aici, unde lucrez, au grădină. Am pus salată, ceapă, roșii, vinete, flori”.

Viața dumneaei a fost cu adevărat una grea. S-a căsătorit la 17 ani, iar până la 25 avea deja trei fete și un băiat. Deși despărțită de soț după ce acesta s-a pensionat pe caz de boală și a început să bea, tot doamna Georgeta a avut grijă de toate cele trebuincioase înmormântării acestuia, când a fost cazul.

Foarte greu. Lucram la combinatul de îmbuteliere a vinurilor. Totuși, m-am descurcat: i-am dat pe toți la școală, fără să facă însă studii superioare… Pe timpul acela nu era chiar ca azi. La un moment dat soțul a murit. Mi-au trimis vecinii vorbă: „Vino și ia-l că a murit”. L-am luat, l-am îngropat, i-am făcut tot ceea ce trebuia făcut… dar casa a rămas neamurilor sale, cu toate că era cumpărată de mine când eram împreună. Nu am avut pretenții. Casa fusese cumpărată cu chitanță pe care n-am mai găsit-o. Copiii au crescut, s-au făcut mari, au luat fiecare serviciu… Ne-am descurcat. Pe timpul lui Ceaușescu, poate n-ar trebui să o spun, dar m-am descurcat cu 4 copii”, rememorează doamna Georgeta.

Greutățile însă nu au încetat niciodată să apară. Când avea 33 de ani, fiul său, Silviu, a suferit un accident de motocicletă și a stat trei luni în comă. Și-a revenit, însă a rămas cu o pareză. Cea care l-a îngrijit a fost tot doamna Georgeta, în condițiile în care nora sa a plecat, luându-i și pe copii. „Cu sufletul spânzurat am plecat în Italia. Voiam cu tot sufletul să-l pot salva. Când am plecat am zis că stau 3 luni, dar… bani nu poți strânge… Acum nu știu unde mă întorc. Viața e o continuă grijă…”, spune vrânceanca în interviu. 

Adauga comentariu