Justiția și Cartea Sfântă. Nu codurile, ci Biblia: citate din Apostolul Matei într-o motivare a unei sentințe date la Judecătoria Focșani. Soluția, favorabilă tatălui împotriva căruia se cerea ordin de protecție, desființată la tribunal

De la jurământul pe Biblie în instanță, atunci când dai o declarație, lucrurile au extrapolat „un pic”, până la a cita din Cartea Sfântă, ca motivare a judecătorului la soluția pronunțată. S-a întâmplat la Judecătoria Focșani, într-un dosar în care o vrânceancă solicita instanței să emită un ordin de protecție împotriva soțului, cu care era în divorț. Din ce se poate deduce din câteva acte, femeia plecase de acasă împreună cu copilul minor, iar atitudinea ulterioară a soțului îi dăduse un pic de bănuit. Așa că a solicitat instanței să instituie un ordin de protecție, fiind refuzată inițial, pe considerente din Sfânta Scriptură.

Una dintre acțiunile soțului a fost aceea de a-și crea un altar în interiorul locuinței, pentru ca forța divină să intervină și să le aducă împăcarea. Nu e o problemă, a considerat instanța. E o dovadă de iubire, așa cum scrie în Biblie!

„Revenind la pretinsul „altar”, instanța reține din planșele foto atașate în dovedire de reclamantă că este constituit dintr-o masă, pe care sunt așezate trei fotografii cu rame care reprezintă două poze ale părinților și una a copilului lor minor și două amprente, picioruș și mânuță ale minorului, în fața cărora sunt aprinse trei candele creștine folosite la Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului Iisus Hristos, dar pe care instanța nu-l poate califica de instanță drept altar, deoarece potrivit dex „altar” este „o masă de cult pe care se oficiază liturghia în biserica creștină sau ridicătură de piatră, lemn sau pământ pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor”. Din răspunsul la interogatoriu al pârâtului, instanța reține că pozele și candelabrele au fost așezate de către pârât deoarece la acel moment simțea că își pierde familia, instanța reținând reale afirmațiile pârâtului motivat de faptul că aprinderea de lumânări în credința creștină reprezintă manifestare de credință centrală și esențială, în sensul că „Dumnezeu este lumina în cel care aprinde o lumânare, iar cel ce aprinde o lumânare se arată iubitor de lumină, adică de Dumnezeu”, în concordanță totală cu versetul „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri!” (Matei 5, 16), instanța înțelegând prin gestul său pârâtul dorește ca familia sa să rămână unită și să-și rezolve problemele, fiind într-adevăr un gest de iubire, pârâtul considerând că reclamanta ar avea o relație extraconjugală care ar duce la destrămarea familiei sale”, se reține în motivare.

Singurul aspect important - și așa și trebuie, în condiții normale - a fost acela că copilul era atașat de ambii părinți. Nu a constituit o problemă nici faptul că vrânceanca era hărțuită și amenințată, instanța considerând că soțul are toate motivele să facă asta. Aceasta în ciuda faptului că în cuprinsul motivării se arată că soțul se dusese peste aceasta la serviciu și provocase scandal. De scurtă durată, l-a scuzat instanța, așa că acțiunea sa a fost respinsă!

 

Soluția întemeiată pe citate din Biblie și nicidecum pe un Cod civil sau de procedură civilă nu a ținut însă la Tribunalul Vrancea. În apel, instanța a admis acțiunea și a dispus emiterea ordinului de protecție. Nu este exclus ca situația să meargă mai departe, iar vrânceanca să sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii, pentru ca garantul independenței justiției să arunce un ochi pe motivare și să își dea cu părerea. Mai are rost să ne întemeiem justiția pe noțiuni de drept sau e suficient să facem justiție divină?

Adauga comentariu