De la manufactură la multinațională – doar câteva decenii

Și asta în condițiile în care, vreo 45 de ani, s-a aflat la putere garda comunistă care nu a lăsat loc inițiativelor particulare. Așadar, în nordul orășelului nostru, pe  strada Mărășești, s-a mai înființat zilele trecute un stabiliment comercial. Util sau profitabil, rămâne de văzut, dar din punct de vedere estetic este limpede că a schimbat aspectul acelei zone, unde, în trecutul apropriat, se vedeau urmele unor hale de fabrică abandonată.


Unitatea respectivă, fostă în subordinea unei defuncte întreprinderi comuniste, nu a fost doar o invenție a regimului de tristă amintire. Acolo a existat, din timpuri vechi, o veche fabricuță locală, care pentru strămoșii noștri a reprezentat atât un loc de muncă, cât și un spațiu de aprovizionare cu produse considerate de lux în acele timpuri.


Astfel, din actele îngălbenite ale Arhivelor Naționale reiese că în anul 1880 un anume Herman Gustav a reusit să înființeze, fix în acel punct, o manufactură, adică pe actuala stradă Mărășești,  care se intitula atunci Mihail Sturza, în amintirea celui care a mobilizat și a plătit lucrările de alimentare a orașului Focșani cu apa din Putna, tocmai de la Bolotești, adică vreo 20 de km de canal  adînc, săpat manual.  


Această întreprindere  producea vase smălțuite, sobe de teracotă și faianță beneficiind de legea pentru încurajarea industriei, acordată prin jurnalul Consiliului de miniștri nr. 1456/1912. Terenul deținut de această întreprindere era estimat la 8410 metri pătrați, fabrica propriu-zisă avea 916 m.p. iar celelalte imobile - construcții ajungeau la o suprafață clădita de 1910 m.p.


Exista acolo, pentru producție, un motor de 10 HP, iar unitatea consuma pe an cam 100 de tone de lemne, o tonă jumătate de benzină și vreo 130 de kg de unsori minerale. Se  puteau produce acolo, anual, aproximativ 1.500 de sobe, iar obiectele rezultate ajungeau la Odessa, Vaslui, Bacau, Tecuci, Galați și București.


În anul 1919, întreprinderea a fost cumpărată de Gheorghe Steriade, cetățean român, născut   prin 1873 la Robești, în județul Buzău, și personaj de  seamă al Focșaniului din acele vremuri. El a exploatat și dezvoltat fabrica, atât cât s-a putut în acele timpuri, până la marea naționalizare a mijloacelor de productie din anul 1948.


După această dată, fabrica a fost preluată în patrimoniul statului român care a schimbat și denumirea străzii, din cea a domnitorului de demult în  Marea Revolutie Socialistă, fiind folosită aproximativ cu aceeași veche destinație. S-a zis la acel punct Atelierele locale până după 1989, când a fost achiziționată prin metodele specifice de privatizare, pentru a fi transmisă mai departe, la un preț bun, multinaționalei cu sediul principal în Germania.

 

Florin Dîrdală - Arhivele Naționale Vrancea

 

Adauga comentariu